Presa a dedicat seriale presupuselor ilegalitati comise la incheierea si derularea contractelor de retehnologizare si modernizare a hidrocentralelor Portile de Fier 1 si 2. Politicieni importanti au transformat subiectul intr-unul de scandal politic. Ministerul Industriilor si Economiei, dar si DNA cerceteaza fara prea multa convingere daca aceste contracte – in care influenta politicului a fost determinanta – au parfum de coruptie. Insa despre avariile in lant inregistrate din 1999 si pana in prezent si despre sincopele in productia de energie se vorbeste rar, in soapta, incomplet si cu mari riscuri pentru cei care indraznesc. De aproape opt ani, oficialii Ministerului Economiei si Comertului, dar si conducerile de la Hidroelectrica si Sucursala Hidrocentrale (SH) Portile de Fier au incercat sa ascunda situatia reala. Specialistii sustin ca dezastrul retehnologizarilor celor doua hidrocentrale de pe Dunare a costat peste 1,2 miliarde de dolari si n-are o anumita culoare politica: toate guvernele care s-au perindat din 1999 – daca n-au avantajat direct consortiul elvetian "Va Tech" in dauna statului roman – au inchis ochii la neregulile majore si la cheltuielile fara acoperire sesizate de specialisti. "Romania libera" va prezinta, in exclusivitate, povestea avariilor si a costurilor lor in varianta celor care se chinuiesc zilnic sa le remedieze.
Romania a platit sume uriase pentru reabilitarea si modernizarea celor 16 grupuri hidroenergetice de la Sucursala Hidrocentrale (SH) Portile de Fier tocmai pentru a evita avariile si dezechilibrele in productia de energie hidro. Acesti bani au ajuns in buzunarele unor parteneri elvetieni "privilegiati". Daca retehnologizarile si modernizarile ar fi fost un succes, avariile nu ar fi existat. Autoritatile au stiut in permanenta ce se intampla la Portile de Fier, dar au tacut, complice, acceptand plata a peste o jumatate de miliard de dolari pentru un adevarat "dezastru tehnic", cum caracterizeaza salariatii retehnologizarea hidrocentralei Portile de Fier I. Sunt zgarciti la vorba, se tem ca ar putea ramane fara paine daca denunta acest dezastru, dar sunt constienti ca si tolerarea lui, si ascunderea pierderilor companiei i-ar putea lasa fara locuri de munca. Anual, spun ei, numai prin nefunctionarea grupurilor retehnologizate pagubele oscileaza intre 20 si 25 milioane de euro.
300 milioane de dolari la Portile de Fier I
Necesitatea modernizarii grupurilor energetice si lipsa de timp au fost motivele invocate de catre autoritati in graba suspecta cu care au evitat licitatia privind retehnologizarea de la Sucursala Hidrocentrale (SH) "Portile de Fier". Primul contract pentru Portile de Fier I, in valoare de 150 milioane de dolari, suma ce a ajuns ulterior la 300 milioane de dolari, a fost incheiat in baza unei hotarari de guvern, lucrarile fiind incredintate direct firmei "Sulzer Hydro/ABB" din tara cantoanelor, "inghitita" apoi de catre o alta firma elvetiana, "Va Tech Hydro". Aceasta trebuia sa reabiliteze cele sase grupuri de la Portile de Fier I si sa creasca puterea fiecarui grup de la 178 MW la 194 MW. La nici unul din cele cinci grupuri modernizate pana acum nu s-a atins insa acest parametru. In schimb, functionarea lor a devenit un adevarat cosmar din cauze tehnice, imputabile firmei elvetiene. Astfel, modificarea profilului palei de rotor a generat probleme de cavitatie; la capul de distributie s-au uzat nepermis de repede bucsele din bronz si corpul efectiv, ceea ce a necesitat inlocuirea lui la toate cele sase grupuri modernizate, la unele dintre ele chiar si de trei ori (grupul nr. 6) sau de doua ori (grupul nr. 5).
Specialistii de la Portile de Fier afirma ca din 1970, cand s-a pus in functiune primul hidroagregat al centralei, si pana in 1999, cand a inceput efectiv procesul de retehnologizare, a fost schimbat o singura data un cap de distributie, si asta nu din cauza gradului de uzura. Precizam ca firma elvetiana nu a suportat aceste costuri suplimentare, ci, prin cresterea valorii contractiului, greselile au fost platite de catre statul roman.
Adevaruri tainuite
Cand, pe 2 mai 2002, hidrocentrala Portile de Fier l intra in regim de avarie, s-a acreditat ideea unei defectiuni intamplatoare. Motivul invocat de catre constructor si beneficiar a fost craparea, pe circa doua treimi din lungime, a unui cap de distributie la grupul nr. 6, primul modernizat. Specialistii s-au intrebat atunci, pe buna dreptate, cum se reabiliteaza si se modernizeaza agregatele de catre firma elvetiana si pentru ce este platita aceasta. Pe 16 ianuarie 2005, la o verificare de rutina, s-a constatat ca doua pale-gigant ale rotorului sunt fisurate, iar una dintre fisuri, aflata in apropierea butucului, atinge circa un metru. Locul unde se afla fisura reprezenta zona cea mai expusa la efort, in conditiile in care greutatea unei pale este de 27 de tone. Cu ocazia aceluiasi control, s-au mai depistat defectiuni si la alte grupuri: cel cu nr. 4 avea blindajul raschetat, iar nr. 5 avea rupte capetele de distributie.
De ce or fi tinut ascunse aceste defectiuni cei de la SH Portile de Fier? Incercarea de a ascunde – si nu o data – adevarul despre ceea ce se intampla aici pune sub semnul intrebarii atat de mediatizatele avantaje ale costisitoarelor lucrari: cresterea puterii nominale la cupla turbinelor, functionarea fara restrictii la puterea maxima de 198 MW, dar si imbunatatirea timpilor de mentenanta predictiva, producerea de energie suplimentara in perioada de viitura prin capacitatea sporita de turbinare si prelucrare a debitelor etc.
Despre ce cantitate de energie obtinuta in plus mai poate fi vorba daca acum, bunaoara, cand debitele Dunarii sunt foarte bune si caderea este ideala, grupurile de la PF l si PF ll, mai cu seama cele retehnologizate, nu functioneaza la capacitatea maxima?!
Luni, 26 februarie 2007, la ora 10.00, productia de energie era cu 100 MW sub nivelul celei obtinute de partea sarbeasca, in conditiile in care la vecinii nostri grupurile hidroenergetice sunt aceleasi ca in urma cu 35 de ani.
Specialistii de la Portile de Fier acuza unele carente in proiectarea si executia lucrarilor, imbunatatirile fiind facute de catre firma "Sulzer"-"Va Tech" dupa planurile rusesti de constructie a palelor, puse la dispozitie de catre UCM Resita. Elvetienii au turnat palele in Canada, incercand sa imbunatateasca profilul lor, dupa ce in prealabil avusesera o tentativa esuata cu o firma din Peninsula Iberica. Angajatii de la PF l spun ca rotorul a fost atat de "bine" turnat incat nu s-a potrivit in stator si, spre a-l aduce la stare, i s-au polizat marginile, modificandu-se, astfel, si profilul palelor. Asta a provocat defectiuni inadmisibile chiar dupa 8.000 de ore de functionare.
Astfel carpit, agregatul a fost supus fenomenului de cavitatie, iar racitorii au pierdut circa 70 tone de ulei, fara sa fie rezolvata pe deplin problema pentru care a fost atata timp oprit. Dar si la grupul nr. 4 au fost greutati cu fixarea palelor conform proiectului, iar la grupul nr. 5 pierderile de ulei s-au pastrat si dupa modernizare. Recent, grupul nr. 5 a cazut din nou dintr-o cauza hilara, vecina cu iresponsabilitatea: generatorul a fost stropit cu apa de incendiu. De ce nu s-or fi luat in seama sesizarile unor specialisti de la Institutul de Cercetare a Metalelor care vizau calitatea turnarii ori rezistenta materialului sau abaterile de la valorile admise ale caracteristicilor de material? Nimeni nu raspunde la astfel de intrebari delicate.
576 milioane dolari, pierdute pe seama pretului unic
Autoritatile n-au invatat nimic din cele intamplate in procesul de modernizare de la Portile de Fier I, asa ca, pe 28 august 2001, Guvernul Nastase a emis o hotarare de guvern ce tinea loc de licitatie, prin care firma "Va Tech Hydro" primea pe tava comanda de executare a lucrarilor de retehnologizare si la Portile de Fier II. Asta desi, la vremea respectiva, cel mai vechi grup din PF II avea doar 15 ani de functionare, si nu 30 de ani cat era perioada prevazuta de functionare optima. Si pentru a fi siguri ca elvetienii nu se razgandesc in ce priveste "problema PF II" – chiar daca in hotararea de guvern nu se mentiona nimic in acest sens -, Hidroelectrica a platit si 30 de milioane de dolari in avans. Cu precizarea ca plata lucrarilor ce urmau sa se execute de catre "Va Tech Hydro" se va face numai in contrapartida cu energie electrica. Din acest subred si controversat contract, numai in perioada 2001-2004 statul roman a pierdut – din cauza pretului unic de livrare a energiei la granita, in comparatie cu cel european – 576 milioane de dolari USA.
280 milioane dolari pentru Portile de Fier II
Cresterea de circa trei ori a cheltuielilor prevazute prin contractul de modernizare la PF II s-a reusit printr-un artificiu pe cat de simplu pe atat de ilegal. Indivizi cu dare de mana si cu raspundere din conducerea "Hidroelectrica", care au reprezentat partea romana in contract, au adaugat, fara nici o justificare, inca 25 la suta la costurile prevazute initial. Dintr-un condei, suma de 98 milioane de dolari a fost marita, mai intai, la 200 milioane si, apoi, cu tactica pasilor marunti, dar siguri, s-au tot adaugat la valoarea din contract alte sume: 54 milioane de dolari pentru executarea modernizarilor la cele doua grupuri ale centralei suplimentare de pe bratul de la Gogosu al Dunarii, inca 16 milioane pentru cheltuieli neprevazute, alte 10 milioane pentru unele lucrari gandite peste noapte, puse pe hartie si realizate doar in somn.
Dupa ce s-a tras linia a rezultat o "bagatela" de peste 280 milioane dolari, din care s-au dat pe loc doua transe de avans, de 20 si 14 milioane dolari.
Lucrarile sunt insa la inceput si cheltuielile mai pot creste, mai ales ca au aparut avariile. Ultima a avut loc pe 18 februarie 2007, la ora 24.00, cand grupul nr. 4 a fost pus la podea si, dupa incercari repetate, nu a mai putut fi pornit. La acest grup retehnologizat s-au inregistrat pierderi de ulei de circa 200 litri in 24 de ore, dar si de apa distilata intr-o cantitate ce a variat intre 2 si 5 tone intr-o zi si o noapte de functionare. Scoaterea din functiune a fost pusa de aceasta data pe seama transformatorului de excitatie, care nu a fost schimbat; prin cresterea puterii instalate acesta s-ar fi supraincalzit si a avut loc un scurtcircuit intre spire.
Pana in prezent, ca si la PF I, la cele doua grupuri modernizate ale PF II nu a crescut puterea la nivelul a 32 MW, cat s-a prevazut prin retehnologizare. Daca puterea a depasit cei 27,5 MW produsi inainte de modernizare, minunea se datoreaza prelucrarii de debite suplimentare. Fara aceste debite, PF II dupa retehnologizare ar fi produs mai putina energie decat inainte de retehnologizare.
Un fluviu de nereguli
Surprinzator, dupa 2000, singurele schimbari reale produse la Portile de Fier au fost cele de directori: inginerul Cristian Cazanacli a trecut, din 2004, la firma "Energy Holding", deci in tabara "Va Tech". La capitolul "s-a schimbat ceva, tot pentru ei" se mai adauga cumpararea de autoturisme de lux si construirea unui "cuibusor de nebunii" la Ostrovul Mare (sub pretextul unei statii hidrometrice, desi aceasta trebuia amplasata la Bazias, cale de 200 km).
In numeroase memorii, salariatii de la Portile de Fier acuza nu numai paguboasa afacere cu retehnologizarea, dar si exploatarea barbara a lacurilor de acumulare – ca nicaieri in lume. Ei spun ca aceasta suprasolicitare a lacurilor se face pentru a se putea recupera o parte din pagubele produse prin retehnologizare, dar si pentru a camufla dimensiunea dezastrului.
Ce mai spun oamenii? In ultimii 20 de ani, camera de comanda de la PF II nu a fost niciodata in stare de functionare 100%, mai acuza salariatii, cu precizarea ca unele dintre departamente n-au functionat niciodata, chiar daca evidenta spune altceva. Adica s-a mintit cu nerusinare inainte de 1989, se minte si acum. Si nu oricum, ci cu bani grei. Barajul de la Gogosu se mentine intr-o avansata stare de degradare; prin el s-a infiltrat apa din precipitatii si, nu de putine ori, panourile electrice din interior au luat foc. Tot nefunctionala este si supravegherea prin relee, cam de cand s-a taiat panglica la centrala suplimentara, iar incalzirea stavilarelor este si ea amortita de multa vreme. In schimb, se fura in ritm indracit: afacerile cu fier vechi, teava de otel inox sau cupru electrolitic au fost inmormantate de catre politie, desi ele insumeaza zeci de miliarde de lei vechi.
Iar gaura financiara la S.H. "Portile de Fier" se tot adanceste, prin incredintarea lucrarilor catre "agenti economici agreati", dar la preturi mult mai mari decat valoarea nominala de executie. Sunt notorii cazul repararii sediului sucursalei din municipiul severinean, repararea salii de sport (folosita doar de politisti, procurori, alte autoritati locale, si nu de catre sindicalistii "Hidroelectrica") sau executarea de catre Hidroserv a lucrarii "Decolmatarea portii buscate" pentru 120.000 de euro (desi chiar executantul recunoaste ca era mai eficienta dragarea, care costa numai 30.000 de euro).
Pentru faradelegile de la Portile de Fier, nimeni n-a dat pana acum cu subsemnatul, conchid salariatii, nemultumiti.
300.000.000 de dolari
Primul contract pentru Portile de Fier I, in valoare de 150 milioane de dolari, suma ce a ajuns ulterior la 300 milioane de dolari, a fost incheiat in baza unei hotarari de guvern, lucrarile fiind incredintate direct firmei "Sulzer Hydro/ABB" din Tara Cantoanelor, "inghitita" apoi de catre o alta firma elvetiana, "Va Tech Hydro".
576.000.000 de dolari
Din acest contract incheiat in 2001 de cabinetul Nastase, numai in perioada 2001-2004 statul roman a pierdut – din cauza pretului unic de livrare a energiei la granita, in comparatie cu cel european – 576 milioane de dolari SUA.
280.000.000 de dolari
Din majorari si costuri suplimentare, retehnologizarea Portilor de Fier II, girata de tandemul Adrian Nastase-Dan Ioan Popescu a costat 280 milioane de dolari.
