Cine controlează Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) poate avea acces la instituţiile cheie ale statului, dacă transformă această strucutră tehnică într-una care să fie la îndemâna oamenilor politici cu acces la ministerul de Interne.
Victor Ponta vrea să pună mâna pe STS nu doar pentru a-şi acoperi spatele la alegeri, ci şi pentru a avea, eventual, la îndemână multe alte informaţii interesante şi necesare pentru amicii lui din partid, aflaţi în dificultate. Bazele de date ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Parchetului General, ale DNA, ale Fiscului, ale SRI, SIE şi în general ale tuturor instituţiilor centrale din România sunt găzduite şi protejate de STS. Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a funcţionat până acum ca o agenţie neutră, dar percepţia pe care o au beneficiarii asupra ei se va schimba serios dacă prin noua lege Internele vor prelua patrimoniul, bugetul şi personalul STS.
Vor mai avea încredere şefii celorlalte servicii secrete să-şi pună la păstrare datele la STS, dacă această structură va fi mutată la Ministerul de Interne şi va fi coordonată de un secretar de stat numit de Victor Ponta?
Într-un stat cu instituţii puternice şi obişnuite să respecte regulile, poate că schimbarea gândită de premier n-ar duce la vulnerabilităţi majore ca în România, unde istoria serviciilor secrete din subordinea Internelor are atâtea sincope: vestitul Doi Şi-un Sfert, devenit între timp DGIPI (Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă) a trecut, de-a lungul anilor de la stadiul de poliţie politică la faza privatizării informaţiilor. Ambele etape au avut loc sub guvernări PSD sau cu largul concurs al profesioniştilor ancoraţi în această tabără politică. Chiar înainte de alegerile prezidenţiale din 2009, Marian Vanghelie anunţa că arhiva serviciului secret al Ministerului de Interne “nu mai este acolo” şi că a ajuns “pe mâini bune”, iar fostul senator PSD Cătălin Voicu trăgea sforile să primească cel mai important fotoliu ministerial: “dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia în mână, ai toată Curtea…” îi spunea actualului senator Alexandru Mazăre ales pentru a face lobby în favoarea proiectului salvator pentru PSD. “Dacă mă duc acolo, în trei ani de zile pot face toată reţeau din România” şi “dacă pierdem alegerile reţeaua e în funcţiune” promitea în 2009 Cătălin Voicu, între timp condamnat definitiv la închisoare.
Refacerea Reţelei care a funcţionat sub guvernarea Năstase-Iliescu a ajuns să fie proiectul de căpătâi al premierului Victor Ponta, care este bine instruit şi ştie pe ce pedale să apese în aşa fel încât să aibă ţara sub control. Nu mai are răbdare să-şi termine Traian Băsescu mandatul, aşa că încet-încet îl lasă pe preşedinte fără manete şi fără aparatura de bord. STS asigură între altele şi confidenţialitatea celor două linii Bucureşti-Bruxelles, convorbirile liderilor români cu omologii lor străini, siguranţa discuţiilor între instituţiile statului şi parţial chiar convorbirile secrete dintre şefii Armatei Române şi NATO.
Trecerea acestor atribuţii sub pulpana Internelor ar putea ridica unele semne de întrebare, inclusiv printre aliaţii ţării, mai cu seamă că întregul transfer se face în favoarea Reţelei şi a alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale. STS securizează informaţiile care se transmit între secţiile de vot şi Biroul Electoral Central, de asemnea STS dispune de un program prin care poate fi depistat aproape instantaneu votul multiplu. Deci cheia neregulilor pe care s-au obişnuit să le facă oamenii de bază ai PSD sau cei din alte partide se află la STS, serviciul care dă peste cap socotelile baronilor cu ajutorilor softurilor.
După ce vicepremierul Liviu Dragnea a fost trimis în judecată în dosarul fraudelor de la Referendumul din 2012, mulţi dintre liderii de filialele PSD se tem să mai “lucreze” în favoarea partidului la alegerile din acest an, de aceea aducerea STS sub controlul lui Victor Ponta este esenţială şi este primul pas spre refacerea Reţelei de control asupra României, aşa cum a proiectat-o nu de mult Cătălin Voicu.
