Liderii opoziţiei s-au dus în capitala Uniunii Europene pentru a-l demasca pe noul dictator de la Bucureşti şi pentru a-i avertiza, deopotrivă, pe liderii de la Bruxelles şi pe cei aflaţi la putere în ţară că au la îndemână instrumentele necesare să scoată România pe tuşă.
USL jonglează cu mai multe strategii suprapuse. Prima dintre ele este concepută în trei paşi: discreditarea lui Traian Băsescu în afara ţării, fiindcă în interior oricum şi-a pierdut de mult simpatizanţii, alegeri anticipate urgente pentru valorificarea nemulţumirilor izbucnite în stradă şi apoi eliminarea fără probleme a preşedintelui. Această strategie pe care au început să o pună în practică preşedintele PSD, Victor Ponta, şi liderul PNL, Crin Antonescu, este dublată de A Doua Strategie, aflată în răspunderea lui Dan Voiculescu, cel care se ocupă de punerea în scenă a străzii prin metode specifice, cu ajutorul Antenelor. Fostul păstrător al conturilor familiei Ceauşescu are misiunea de a-i teleconvinge pe români că trăiesc într-o dictatură, că Băsescu=Ceauşescu şi că singura soluţie pentru o viaţă mai bună este protestul transformat în revoltă. Odată destabilizată, ţara poate redeveni a patrioţilor ca el, care ştiu cum să folosească resursele, cum să căpuşeze statul şi cum să le dea senzaţia celor săraci că au mai multe şanse şi, poate, chiar mai mulţi bani – aceasta este A Treia Strategie.
Ponta&Antonescu au plecat de la ipoteza naivă că prin discursurile lor de la Bruxelles i-ar putea convinge pe liderii occidentali că în România este dictatură. Crin Antonescu s-a străduit cu destule sincope de logică să demonstreze această premisă comparând România cu Belarus, fără să ştie că acest gen de acrobaţii verbale îi şterg numele de pe listele personajelor europene onorabile, în vreme ce singurul argument folosit de Victor Ponta pentru a arăta că românii trăiesc într-un univers concentraţionar s-a referit la oamenii care sunt în stradă „pentru că sunt nemulţumiţi în legătură cu nivelul democraţiei din România”. Nici Antonescu nu a adus nici un fel de dovezi că Traian Băsescu se poartă la fel ca Aleksandr Lukaşenko, preşedintele Belarus, care lucrează la o integrare cu Rusia şi care, în cel mai fericit caz, îşi trimite opozanţii la închisoare, deşi de multe ori aceştia dispar pur şi simplu, şi nici Ponta nu a putut spune prea clar care sunt deficienţele democraţiei autohtone.
Discreditarea lui Traian Băsescu la Bruxelles şi în alte capitale occidentale este punctul central al ofensivei USL: Ponta&Antonescu vor primi în cele din urmă toate informaţiile şi probele necesare pentru a-l face pe şeful statului român să-şi piardă creditul. Reţeta este deja clasică şi a fost folosită cu adaptările de rigoare şi în cazul celorlalţi doi preşedinţi pe care i-a avut România în ultimii 20 de ani. Traian Băsescu este piesa de rezistenţă pentru angrenajul din spatele cuplului Ponta&Antonescu: dacă începe să se clatine, atunci succesul lor pe termen mediu este asigurat, dacă nu, nu.
Nervozitatea patrioţilor de tip Voiculescu este de înţeles după ce ambasadorul danez, a cărui ţară deţine preşedinţia rotativă a UE, şi ambasadorul Statelor Unite au dat declaraţii indirecte, dar clare, în favoarea susţinerii preşedintelui Băsescu. Şi în această paradigmă se poate înţelege şi avertismentul dat de USL prin vocea europarlamentarei PSD Rovana Plumb: dacă Traian Băsescu şi Guvernul Boc nu pleacă, se poate activa articolul 7 al tratatului de aderare, adică blocarea fondurilor europene şi chiar blocarea dreptului de vot în cadrul Consiliului European, acolo unde România este reprezentată de preşedintele ei.
Şantajul este evident, iar intenţia exprimată de Rovana Plumb depăşeşte graniţele demagogiei politice şi intră în cele ale planificării, adică A Treia Strategie a USL: destabilizarea şi acapararea ţării prin scoaterea ei de sub mecanismele europene, care prevăd reguli stricte, verificări periodice, lupta anticorupţie, justiţie independentă. Amănunte care adesea au fost deranjante pentru oamenii USL.
