Noul Tratat European Reformat convenit de liderii celor 27 la summit-ul de la Lisabona prevede o politica externa comuna cu un "ministru de externe" european. Problema este ca superministerul UE de Externe este lipsit de corp diplomatic calificat, de fonduri.
Atat de mare a fost dorinta sefilor de stat sau de guvern sa se asigure ca tratatul va consfinti principiul politicii externe comune incat nu s-au mai intrebat si cum anume se va face aceasta politica. Potrivit unui raport publicat saptamana trecuta de Centrul European pentru Politici (EPC), crearea unui corp diplomatic european va declansa tensiuni politice serioase intre statele membre dupa intrarea in vigoare a Tratatului in 2009. Acest lucru, bineinteles, presupunand ca Tratatul va fi ratificat de toate statele membre.
Tratatul spune ca noua forta diplomatica europeana – numita oficial Serviciul de Actiune Externa Europeana (EEAS) – il va "asista" pe viitorul sef al dipomatiei europene, numit Inaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe si Securitate. Acesta va purta, cum se zice la Bruxelles, "doua palarii": pe cea a actualului Inalt Reprezentant pentru Politica Externa, Javier Solana, si pe cea Comisarului European pentru Relatii Externe, Benita Ferrero-Waldner. Problema este ca e vorba de institutii diferite, cu buget si personal diferit. Prin urmare, corpul diplomatic al UE ar trebui format din trei ramuri: din oficiali apartinand secretariatului Consiliului Uniunii Europene (de care tine Solana), din staff-ul Comisiei Europene si din diplomati apartinand statelor membre.
Este vorba despre mii de oameni, dar dimensiunile si compozitia exacte nu le cunoaste nimeni. Wilhelm Schönfelder, fost ambasador al Germaniei la UE, a subliniat ca, de exemplu, nimeni nu stie care va fi dimensiunea corpului rezervat statelor membre si nici care va fi algoritmul dupa care acestia isi vor imparti posturile. Pe de alta parte, "oamenii lui Solana" deja ii acuza pe oamenii Comisiei ca n-ar prea avea calitatea profesionala necesara. Intrebari inca si mai serioase se ridica in ceea ce priveste calitatea corpului diplomatic a statelor membre. Cioroianu stie de ce…
Alta necunoscuta este statutul institutional pe care il va avea corpul diplomatic european. Exista, se pare, un consens ca trebuie sa se infiinteze o institutie noua, dar, in rest, exista un conflict deschis intre comisie si consiliu asupra competentelor si regulilor, ambele dorind sa-si pastreze structurile si competentele.
Un asemenea corp diplomatic pestrit mai creeaza o problema: gelozia. In aceeasi structura vor lucra functionari ai Comisiei Europene, obisnuiti cu salarii mari si locuri de munca stabile, si "palmasi" diplomatici din statele membre, constransi sa supravietuiasca cu salariile pe care le plateste Ministerul national de Externe, care ii mai si roteste la posturi.
SUPERSTAT
» Secrete si bani
Cea mai mare ingrijorare a Ministerelor nationale de Externe si a Parlamentului European este ca pozitii de politica externa sensibile vor fi elaborate de serviciul european, dincolo de orice control si influenta. Brian Crowe, fost oficial de rang inalt in institutia condusa de Javier Solana, a argumentat in favoarea "unei relatii confidentiale" intre corpul diplomatic si Inaltul Reprezentant. "Statele membre ar trebui sa nu se astepte sa vada tot ceea ce produce Serviciul de Actiune Externa", a declarat Crowe pentru Euobserver. Ultima, dar nu cea din urma problema a politicii externe comune este bugetul corpului diplomatic european. Nimeni nu a pregatit nici un fel de schita de buget pana in prezent", a declarat Schönfelder. Bugetul politicii externe europene poate deveni, la randul sau, un camp de lupta in conditiile in care tari ca Marea Britanie nici nu vor sa auda de o politica externa comuna, daramite sa mai dea si bani pentru ea.
