Clasa politica romaneasca este in miezul purgatoriului perceptiei electoratului. O spune ultimul sondaj de opinie care claseaza partidele politice pe ultimul loc in topul preferintelor oamenilor. Orice politician ar trebui sa se intrebe cum de s-a ajuns la aceasta situatie. De ce orice politician? Pentru ca perceptia asupra clasei politice, chiar daca este creata ca urmare a activitatii liderilor formatiunilor politice, afecteaza in mod evident orice om politic abia nascut sau in devenire. Este nedrept, dar este real.
Se intampla des, in special tinerilor politicieni, sa fie catalogati cu sintagma "toti sunteti la fel”, chiar daca de multe ori aceasta este nedreapta. Greu explici ca lucrurile stau de fapt altfel, ca tinerii si nu numai, incearca sa aduca ceva nou si bun in politica momentului. Tendinta de a-i baga pe toti in aceeasi oala este evidenta si intr-un fel normala.
Explicatia pentru lehamitea romanilor fata de clasa politica este simpla. Timp de 15 ani, pentru nici un Guvern, pentru nici un Parlament nu a atarnat mai greu in balanta interesul celor multi si necajiti, in defavoarea intereselor personale. Evident, cheia de bolta a batjocurii sistemului politic fata de cetatean se regaseste in perioada 2000-2004. Teribili ani, nu numai pentru opozitia politica, cat mai ales pentru oamenii simpli.
Observam o metamorfoza hitchcock-iana la majoritatea politicienilor ajunsi la putere. Aproape instant isi reseteaza memoria incarcata cu promisiunile electorale, urmat de un refresh si upgarde al dorintelor si a aspiratiilor personale. Or, modelul de politician la care romanii se uita dupa 1989 urmeaza tipare grotesti: slab pregatit, cu evidente tendinte de imbuibare, carente de educatie si cultura, intr-un fel, ce este mai rau in societatea romaneasca. Practic, sistemul politic trebuie alcatuit din crema unei societati, nu din noroi. Pe de alta parte, cand societatea este fundamentata pe noroi, nici crema nu poate fi altfel. De aceea, primul pas pentru insanatosirea sistemului politic romanesc trebuie facut de la baza. De la pregatirea unei noi clase de politicieni, cu alta educatie, cu un sistem de valori bine pus la punct, moralitate, viziune si deschidere pentru Europa si viitor. De fapt, de la fundamentarea unui sistem de valori, inexistent in prezent, si repozitionarea culturii, educatiei si artei pe pozitia fruntasa, nu codasa cum este acum. Romanul duce o adevarata donquijotiada cu spectrul politic. La fiecare patru ani, omul de rand isi pune toate sperantele intr-un presedinte si partid care sa nu-l mai trateze cu spatele. Iar de 15 ani, numai spate a vazut. Ciudat fenomen, mai ales ca electoratul fara politicieni poate exista fara probleme. Invers insa nu se poate. Cariera oricarui politician trebuie sa se confrunte la un moment dat cu votul direct al electoratului. Iar rezultatul este cel care il recomanda pentru viitor. Daca electoratul il legitimeaza, este adevarat om politic. Daca nu, se poate duce acasa. Dupa un vot pozitiv din partea oamenilor, Atlas trebuie sa devina mic copil pe langa politicianul in cauza, intrucat votul celor multi reprezinta o obligatie a carei povara are menirea de a-i inconvoia umerii pana la pamant. Insa, pentru multi ea este usoara precum fulgul. In aceste conditii, nu trebuie sa mire optiunea electoratului. Dimpotriva. Trebuie perceputa ca un semnal de alarma pentru fiecare politician, indiferent de varsta sau experienta. Ii excludem pe pitifelnicii care acuza electoratul ca nu este pregatit sa judece un act politic. Rationamentul oamenilor este atat de simplu incat nu poate da gres. Vor sa vada ca, prin contributia politicului, viata lor se schimba in bine. Daca acest resort va incepe sa functioneze, va creste si increderea oamenilor in politic. Pana atunci, Dumnezeu cu mila!.
