Guvern minoritar
Guvernul Tariceanu II este (sau putem spune deja, a fost?) un tipic guvern minoritar, tolerat de o majoritate politic diferita de el. Ca atare, el doar gestioneaza problemele curente, nu ia nici o initiativa sau le ia pe acelea agreate (inspirate) de majoritate. El nu are, prin definitie, nici o politica proprie, ci doar una de compromis. In schimb, deciziile luate ii sunt lui atribuite, fie ca plac, fie ca displac electoratului. Un guvern de sacrificiu.
Un joc, o vreme, corect
Toate aceste adevaruri au fost evidente din start. Sa ne amintim ca s-a ajuns la aceasta constructie pentru ca partidul conservator a iesit din coalitia initiala, partidul democrat a fost obligat sa iasa, iar disidentii liberali au format un partid independent (PLD). Iata cum, din coalitia 2004 nu a mai ramas nimic. D.A. fusese chemata la guvernare ca reactie la alegerile din care partidul social-democrat iesise cel mai numeros, dar insuficient de puternic pentru a forma guvernul singur si incapabil, sau nedoritor, sa colaboreze cu alte partide. In fond, infrangerea in alegerile prezidentiale a lui Adrian Nastase a determinat, logic, si iesirea din carti a PSD pentru guvernare. O istorie arhicunoscuta a ultimilor trei ani. si totusi, unii dintre actorii ei contesta acum, brusc, spectacolul pe care chiar ei l-au pus in scena.
Sa remarcam de asemenea ca, exceptie fiind ultraoportunistii PC, toate celelalte partide au jucat pana acum relativ corect. Independent de antipatia cu care PNL a reusit sa se inconjoare aproape unanim, nu se poate spune ca insistenta lui de a-si termina mandatul nu are o anumita rectitudine: cineva trebuie sa guverneze si daca nimeni altcineva nu o (mai) vrea, o facem noi. Ca liberalii au si interese politicianiste de grup, este evident, ca au adus ca ministri figuri mai curand comice, la fel, totusi fundamentala este intentia de a juca conform unei reguli careia nu i s-a gasit o alternativa mai buna. Mai mult, tocmai PSD si PC au propus PNL aceasta solutie, asigurandu-l de sprijin. Desigur, intentia lor reala a fost de a demonstra incapacitatea de a guverna a celor victoriosi in 2004, totusi miscarea lor avea o ratiune, aceea de a evita alegerile anticipate – de departe cea mai logica solutie, dar una care le-ar fi dus sigur la pierderi de voturi – prin solutia "carpita" a unui guvern minoritar.
Arama pe fata
Or, iata ca acum PSD nu mai vrea sa se joace cu copiii din cartier. Nu da nici un motiv, decat unul absurd – guvernul ar fi incompetent, parca pentru competenta ar fi fost el adus la Palatul Victoria – si unul fara rusine: nu le place ca aplauzele pentru Legea pensiilor le-au primit liberalii, nu ei, social-democratii. Mai intai, nu stiu daca aplauzele sunt reale: pensionarii au cam inteles deja ca e vorba de-o moara de vorbe. In al doilea rand, asta este, domnilor pesedisti: guvernul liberal, pastrat de dvs. la guvernare, a facut legea. Inca o data, este ridicol sa contestati un joc pe care chiar dvs. l-ati inventat. Desigur, este dreptul dvs. de a suspenda sprijinul pentru liberali, dar daca o faceti, o faceti renuntand chiar la aparenta unei rationalitati politice.
De fapt, social-democratii isi dau acum arama pe fata. Ei nu cunosc decat politica de a distruge oricare alt partid, sau coalitie, ajunsa legal la putere, si aceea de a accede ei insisi, in orice conditii, la putere. Prima tactica au aplicat-o in 2004-2007, a doua in 2007-2008. PSD este un partid al puterii, si nimic mai mult. Nici vorba de social-democratie, politica de stanga sau ajutorare a celor dezavantajati economic. Nu, doar puterea. Cazuti in sondaje prin prima tactica, ei trec cinic la a doua, declarand public ca unicul lor scop este de a castiga puncte pentru alegerile viitoare. Singuri la putere, sau cu liberalii, vor avea mai multa vizibilitate si te pomenesti ca vor si reusi, printre picaturi, sa mai temporizeze niscaiva procese, precum cel al lui Ion Iliescu.
Riscul
Numai ca cinismul are un pret. Nici un electorat nu accepta ca un partid sa-i spuna verde in fata ca nu este interesat decat de putere. Electoratul doreste o leaca de ipocrizie in politica ca sa poata si rade de ea.
Ascund, poate, liberalii un cinism asemanator? Posibil, dar carpaciul este PSD, ei doar fac parte din carpeala. Sau e invers? Oricum, toti, exceptie fiind doar partidul democrat, participa, cu acelasi ranjet, la singura politica de astazi din Romania: politica de carpeala.
Sorin Alexandrescu este profesor la universitatile din Amsterdam si Bucuresti
