Interesele de partid, care se resimt tot mai mult la nivelul administratiei publice a municipiului Timisoara, par sa fi transformat orasul de pe Bega intr-un santier fara margini. Firmele cu „spate” edilitar au demarat, simultan, zeci de lucrari de constructie pe majoritatea strazilor cu trafic intens, bulversand atat transportul in comun, cat si circulatia autoturismelor si a pietonilor.
Una dintre lucrarile de anvergura prin care s-a blocat, practic, cea mai importanta cale de legatura dintre vestul si centrul orasului este cea de reabilitare a podului Traian, care traverseaza canalul Bega in zona Pietei Maria. Construit in 1916, podul vechi de aproape 90 de ani se afla intr-o stare avansata de degradare din cauza traficului greu, motiv pentru care edilii locali au decis ca se impun reparatii majore.
Defectele ascunse – motiv de „umflare” a devizului de reparatii
Contractul de reabilitare semnat de Primarie cu firma „Constructii Feroviare” SA Timisoara a fost parafat in luna mai 2005, la o valoare de aproximativ 1.950.000 lei noi, si se prevedea o durata de executie de doar cinci luni. Desi termenul de predare a lucrarii a fost depasit de mai mult timp, santierul se afla tot in stadiul incipient, nefiind intrevazute solutii rapide pentru finalizarea reabilitarii.
Inchiderea podului continua sa provoace ambuteiaje infernale la orele de varf, mai ales in zona podurilor Mihai Viteazu si Michelangelo. Asaltat de critici din partea timisorenilor care erau nevoiti sa ocoleasca cativa kilometri pentru a ajunge in centrul orasului, primarul Gheorghe Ciuhandu a anuntat, la o luna de la declansarea lucrarilor, ca va cere sprijinul Armatei pentru realizarea unui pod de pontoane peste Bega, in acea zona, pentru a fluidiza macar traficul pietonal.
Nici aceasta promisiune nu s-a realizat insa. Intre timp, presiunea populatiei s-a mai estompat, dupa ce constructorul a hotarat sa redea podul, macar partial, timisorenilor care circula pe jos, acestia chinuindu-se sa se strecoare, zi de zi, printre bucatile de fier beton si placile de ciment.
Asa cum se intampla, de obicei, in cazul lucrarilor de constructie finantate din bani publici, si podul Traian si-a cerut „partea leului”, astfel ca devizul initial a fost majorat cu alti 500.000 RON. S-a explicat ca aceasta suplimentare a fondurilor banesti este mai mult decat necesara din cauza starii avansate de degradare a constructiei, care a obligat firma executanta a lucrarii sa inlocuiasca tablierul central, lung de 13 metri, desi in proiectul initial era prevazuta doar o simpla operatiune de consolidare.
„La podul Traian a fost nevoie de schimbarea proiectului tehnic. Constructia e expirat cam de 30-40 de ani. In momentul in care s-a inceput lucrarea, s-a constatat ca solutia necesita imbunatatiri legate de siguranta rutiera si pietonala. Nu intru in detalii acum. Cert e ca proiectantul a fost obligat sa schimbe solutia tehnica. Nu e vorba de un proiect gresit. Pur si simplu, cand s-au inceput lucrarile s-a constat ca in pilonul podului erau niste fisuri care nu se puteau depista inainte. Iata un caz in care nu constructorul e de vina”, a spus viceprimarul Adrian Orza, in apararea firmei „Constructii Feroviare”, in momentul in care a fost intrebat de ce treneaza o lucrare de maxima importanta pentru timisoreni.
Vorbind despre societatea care a castigat licitatia pentru reabilitarea podului Traian si a carei pasivitate lucrativa tine orasul impartit in doua „tabere” teritoriale, trebuie scos in evidenta faptul ca unul dintre actionarii si fostii directori ai „Constructii Feroviare” SA este consilierul taranist Cornel Mistor, coleg de partid cu primarul Gheorghe Ciuhandu, el fiind un „abonat” la lucrarile pe bani publici. Mai mult, in urma cu doi ani, nu mai putin de 39,63 la suta din actiunile firmei au fost achizitionate de pe Piata Rasdaq de SC „Tunele” SA Brasov, la privatizarea careia si-a adus contributia, din umbra, si fostul sef al Serviciului de Informatii Externe (SIE), Gheorghe Fulga.
De altfel, in centrul scandalului ce a urmat acestei privatizari a fost chiar fostul sef al spionilor din Romania. La vremea respectiva, actiunile au fost transferate in proprietatea personala a directorilor de la „Tunele” SA, Dan Mihai Pop si Stefan Manea.
