Povestea nondemisiei (meteodependenta) se va stinge repede sau cel mult dupa cateva tumbe. Tariceanu nu este primul care se razgandeste. Din altele se zdruncina credibilitatea. Cu inundatiile insa, va fi mai greu. Daca locuintele ravasite de puhoaie vor fi reparate mai repede, podurile si soselele se refac mai anevoios. Romania are capacitatea s-o faca. Va veni si ajutor din afara. Deci, este prea multa tevatura pe tema demisiei Guvernului, cand de fapt monitorizarea planeaza „pe justitie”, care nu se lasa reformata din cauza catorva duzini de dinozauri. Oficialii UE nu ne vor intreba de inundatii. Considera ca prioritatea „absoluta” a Romaniei o constituie reformele: justitia, proprietatea, concurenta (aviz la ajutoarele de stat). S-ar putea ca oficialii europeni sa ne accepte si cu legile justitiei promulgate deja, cu cele cateva amputari (neplacut este ca ele vor fi puse in practica). In tevatura cu decizia CC n-am prea avut timp sa constatam ca de fapt au trecut legile proprietatii, care sunt fundamentale. Si, daca le vom aplica repede, asta ne va ridica in ochii Europei (si o statistica interna ne arata ca 70% din temele stringente ale romanilor se refera la justitie si proprietate). Pentru aceste doua capitole am gasit doua „simboluri”.
A fost reactivat la repezeala si a iesit la bataie cu proprietarii, sa provoace o alta criza, seful chiriasilor, Plesa, omul care ar fi in stare sa reinvie icralurile. Ne potopeste de pe micile ecrane cu biografia sa, ba face pe victima. Cum a devenit mare proprietar? S-a nimerit sa se mute in vila de pe Kiseleff. S-a instalat in casa muncita de altii. Si-a facut o casa cu mainile lui? Nu raspunde. De ce reapare plescarul Plesa in prim-plan? Sa faca pe victima, sa uimeasca o tara de proprietari ca prin legile proprietatii s-ar urmari redobandirea unor mari averi. Nici o vorbulita ca atunci cand era director de ICRAL a vandut ilegal clientelei politice ceea ce n-a reusit nici Ceausescu sa vanda. Acum proprietarul Plesa, presedintele mincinos al Asociatiei Chiriasilor, mai preocupat de Legea 112, care i-a permis sa devina proprietar cu doi lei, a fost in stare sa propuna modificarea articolelor care incalca dreptul de „instrainare”. Motivul? N-ar fi „constitutionale”. Nu conteaza ca asemenea proprietati au fost construite de altii, furate de statul comunist, iar in democratie au fost vandute clientilor politici. Iata, sunt scosi la suprafata cei care pot face mai mare rau, transmitand semnale contradictorii intru aplicarea legilor abia promulgate.
Un prim semn ca justitia (mai de jos, nu chiar cea de la varf a conservatorilor) vrea sa se reformeaze este trimiterea in judecata a generalului de Securitate Plesita. De ani de zile tot spunem ca o justitie eficienta va fi atunci cand Plesita va ajunge in fata judecatorilor sa spuna cati morti are la activ.
Din om al umbrelor Plesita a devenit vedeta. Da interviuri peste interviuri, pronunta condamnari la moarte in direct, chiar si dupa ce a fost acuzat ca a aprobat transferul unui intreg arsenal al mortii catre Carlos, cel mai sangeros terorist al lumii. Din ratiuni „patriotice” i-a instruit pe locotenentii lui Carlos cum se trage cu aruncatorul, ba i-a trimis teroristului o geanta cu un milion de dolari. Este incredibil cum acest criminal notoriu a aparut ani de zile in public sa-si laude omorurile, „bunele intentii” in a duce la indeplinire condamnarile la moarte. Isi lauda si pozitia sa privilegiata de general in slujba dictaturii. De ce asemenea fapte au fost tratate cu atata blandete, ca delicte minore, cand Plesita a recunoscut public tortura si omorul?
Daca Plesita, fostul zbir al regimului comunist, n-a patit nimic, „colegii” sai au prins curaj si au dat buzna in functiile administrative ale Romaniei.
Votul „de incredere” ar putea sa apara cand nu vom mai auzi discursul antiproprietate al lui Plesa si cand Plesita va ajunge in boxa. Blocajul reformist, daca se va produce, va fi generat nu de puhoaie, ci de neschimbarea sistemului judiciar ori de blocarea retrocedarilor. Ingrijorarile de la Bruxelles poarta si numele Plesa si Plesita.
