Dan Voiculescu a propus un calendar pentru suspendarea preşedintelui Băsescu, iar Miron Mitrea îi transmitea în interviul acordat României Libere că ar trebui să se tempereze. Mitrea reia poziţia oficială a PSD, anume că va iniţia procedura de suspendare dacă promulgă legea pensiilor. Dar Voiculescu nu şi nu, el are deja calendarul pregătit. Asta, după ce Vîntu ne-a dat termen de trei luni să scăpăm de Băsescu. Amândoi se chinuiesc să valideze ceea ce acuză PDL şi Băsescu: anume, că mogulii fac jocurile. Nu ştiu cum le-a intrat în cap ideea că dacă Băsescu a ajuns nepopular asta înseamnă că ei sunt populari. Nu sunt. Cu sau fără Băsescu, Voiculescu tot securist cu patalama rămâne, iar Vîntu tot fraudator financiar. Dacă vor să aibă o şansă, liderii opoziţiei oficiale, Ponta şi Antonescu, ar face bine să le spună să stea mai în spate. Vorba lui Mitrea: au nevoie de televiziunile lor, nu de persoanele lor.
Şi, ca să fie credibili, liderii opoziţiei ar trebui să ne spună exact ce se va întâmpla după ce Băsescu nu va mai fi la Cotroceni. Un sistem politic care alternează populismul economic cu tăierile bugetare făcute în pripă nu se schimbă prin alungarea unui om. Legea pensiilor e un bun punct de pornire. OK, îl suspendăm pe Băsescu dacă promulgă legea pensiilor. Dar ce facem apoi cu pensiile în sine?
De acolo vine cea mai mare presiune pe buget, suma deficitului la pensii pe 2010 a sărit de 3 miliarde de euro. O treime din banii încasaţi de pensionari nu au acoperire în contribuţii. Legea PDL este o tentativă timidă de a cârpi sistemul. Dacă nu putem să ne punem de acord nici măcar cu egalizarea vârstei de pensionare, nu văd cum am putea agrea nişte soluţii ceva mai îndrăzneţe. Semnele nu sunt bune. PDL plăteşte o grămadă de bani publici pentru majoritatea parlamentară de strânsură, dar nu a fost capabil să o mobilizeze pentru o lege atât de importantă. PSD s-a lăsat iniţial cumpărat, apoi a respins toate schimbările aduse de lege, deşi cele mai multe fuseseră promovate anul trecut de ministrul PSD, atunci în Guvern. Legea, aşa cum e ea acum, nu ar fi decât primul pas dintr-o reformă a sistemului de pensii care trebuie să fie mai îndrăzneaţă, gândită pe termen lung şi agreată de toate partidele mari din Parlament – condiţie obligatorie pentru ca reforma să fie susţinută pe termen mai lung de un mandat.
Ce propune opoziţia? Adică, ce ar face în legătură cu pensiile după ce scapă de Băsescu? Din păcate, nu mare lucru. Am căutat să văd soluţiile alternative. Întrebat de România Liberă ce anume îl deranjează la legea pensiilor, Miron Mitrea a spus că „sunt multe categorii de oameni care pierd mulţi bani; aviatorii, de pildă, au avut pensii de 8.000 sau 10.000 de lei şi şi-au construit o viaţă la acest standard: au rate, au copii, au neveste”. Serios? De asta îl dăm jos pe Băsescu, să aibă aviatorii şi nevestele lor pensii speciale de 10.000 de lei? Cum rămâne cu principiul că fiecare primeşte pensie după cât a contribuit? Este un principiu băsescian la care trebuie să renunţăm? Nu mersi, din toată această nebunie cu reforma, măcar acest principiu puteam să-l fi bătut în cuie, anume că suntem egali în funcţie de contribuţie. Ăsta nu e comunism, cum crede Mitrea, ci capitalism curat: fiecare primeşte pe cât a contribuit.
Noroc că nu Mitrea face politicile la PSD. Le face Adrian Năstase. Care, într-un recent post pe blogul său, înşiră o serie de măsuri preconizate. Din păcate nu am loc să le citez pe toate, selectez doar: „creşterea ocupării; atragerea spre muncă a persoanelor care nu au mai lucrat până acum; creşterea salariului minim, pentru a atrage mai mulţi bani la buget prin contribuţii sociale; încurajarea rămânerii în activitate a persoanelor pensionabile; creşterea eficienţei sistemului medical dedicat reabilitării profesionale a persoanelor cu invalidităţi; scoaterea sistemului de pensii de sub influenţa politicului prin crearea unei modalităţi de calcul automat al majorării pensiilor, conform cu economia; creşterea gradului de colectare la bugetul de asigurări sociale concomitent cu reducerea contribuţiei datorate de angajator; sistem de asigurare de pensii pentru agricultori, pentru reducerea deficitului pe acest palier”. Îmi pare rău pentru Adrian Năstase, dar asta este o listă de dorinţe, nu de soluţii. Evident că trebuie crescută rata de angajare, adică să avem mai mulţi oameni care muncesc, dar asta nu se poate face fără o reducere drastică a contribuţiilor sociale. Iar dacă reduci contribuţiile sociale, trebuie să spui ce faci cu deficitul pe termen scurt la bugetul de pensii. Altfel, floricele pe câmpii la acest mod poate scrie oricine. De altfel, după ce l-am lăudat aici că a făcut o analiză bună a relaţiei cu FMI, de unde trăgea concluzia că un nou împrumut va fi necesar pentru rostogolirea datoriei externe, Adrian Năstase mi-a răspuns pe blog că analiza nu arăta, de fapt, ce ar trebui făcut, ci ce pronostica domnia sa că va face Guvernul Boc. Cu alte cuvinte, noi ştim ce trebuie făcut, de fapt, dar cât suntem în opoziţie spunem pe invers, că ne permitem. Iar când se prind unii de prin presă, zicem ca Bulă la şedinţa PCR: „Tovarăşi, eu am o părere, dar nu sunt de acord cu ea”.
Revenind la soluţii pentru pensii, PNL a făcut o încercare, dar s-a oprit prea devreme. În programul liberalilor „Pentru o nouă economie”, capitolul despre pensii vorbeşte despre schimbarea sistemului de tip pay-as-you-go (PAYG – adică sistemul actual prin care actualii angajaţi plătesc pensia actualilor pensionari). E un început bun măcar că PAYG este considerat depăşit. Doar că alternativa liberală este timidă şi vag descrisă: „Dezvoltarea unui sistem durabil de conturi individuale de economisire pentru pensii publice… Fiecare român va economisi pentru propriul viitor, banii fiind investiţi pe termen lung, în loc să fie cheltuiţi imediat. Participanţii sunt proprietarii contului personal în care îşi economisesc banii de pensie; concurenţa dintre administratorii fondurilor de pensii asigură eficienţa sistemului”. PNL mai adaugă că e necesară o perioadă tranzitorie de 18 ani pentru pensionarii actuali. E o idee bună în principiu. Dar cum arată detaliile ei? Cât costă trecerea de la PAYG la un sistem de tip pensie-investiţie? Ce înseamnă garantarea de către stat? Statul intră în competiţie cu asigurătorii privaţi? Cum scădem contribuţiile sociale? De unde susţinem plăţile în cei 18 ani de tranziţie? Acestea nu sunt detalii minore, te-ai fi aşteptat de la un program atât de stufos să le precizeze.
PSD are o listă vagă de dorinţe de necontrazis. PNL are o idee, dar nu e clar cum vrea să o ducă la capăt. Cu Băsescu sau fără, sistemul de pensii trebuie să arate cu totul diferit peste 20 de ani, altfel nu vom mai avea pensii deloc. Sau vom avea pensii, dar nu vom mai avea buget de stat decât pentru a le plăti.
