Adica, pe romaneste, „Merge orice, cu conditia ca Bush s-o incaseze!”. Din anii '70 pana acum, in America exista asa-numita traditie a „scandalului celui de-al doilea mandat”. A fost Watergate pentru Nixon, Iran-Contra pentru Reagan, Monica pentru Clinton si acum Plamegate sau Rovegate pentru Bush.
Plamegate vine de la numele unei agente CIA, Valerie Plame, care nu are nici o legatura cu scandalul decat numele.
Un scurt istoric: in februarie 2002, fostul ambasador Joseph C. Wilson a fost trimis de CIA in Niger pentru a verifica informatia ca Saddam Hussein incercase sa achizitioneze uraniu din aceasta tara. El sustine ca, la intoarcerea din Africa a intocmit un raport in care a scris ca informatia era falsa. Cu toate acestea, in discursul despre starea uniunii din ianuarie 2003, Bush a rostit urmatoarea fraza: „Guvernul britanic a aflat ca Saddam Hussein a incercat sa obtina cantitati semnificative de uraniu din Africa”. Pe 20 martie a inceput razboiul. Pe 6 iulie, Wilson scrie in New York Times un articol intitulat „Ce nu am gasit in Africa”, in care acuza administratia ca nu a tinut seama de raportul sau si ca a declansat razboiul pe temeiuri false si inventate. Pe 14 iulie, jurnalistul Robert Novak publica un articol in care scrie ca singurul merit al lui Wilson este ca sotia sa Valerie Plame este agent CIA. Acoperirea lui Plame este distrusa si CIA solicita Departamentului de Justitie sa investigheze scurgerea de informatii si scapa, la randul ei, informatia despre „sesizare” la NBC. Firele scurgerii duc la I. Stewart „Scooter” Libby, seful consilierilor vicepresedintelui Dick Cheney, si la Karl Rove, supranumit „creierul lui Bush”, si la Cheney insusi. Departamentul de Justitie il desemneaza pe procurorul Patrick J. Fitzgerald sa investigheze cazul. Au loc mai multe audieri si astazi se asteapta ca Marele Juriu sa puna mai multi oficiali de la Casa Alba sub acuzatie. O victima colaterala este reporterul New York Times, Judith Miller, care, pe 8 iulie, a aflat de la Libby ca Plame este agent CIA. Miller a petrecut 85 de zile in inchisoare pentru ca a refuzat sa-si divulge sursa.
Miza scandalului este legitimitatea curentului neoconservator din Partidul Republican. Pe scurt, democratii, presa de stanga cu New York Times in frunte si republicanii „realisti” ii ataca pe neoconservatori pentru ca ar fi fabricat dovezile pentru declansarea razboiului „ilegitim” din Irak si nici macar nu fac vreun secret din asta. Cu doua zile in urma, ziarul stangii britanice, The Guardian, scria ca „acum avem sansa sa discreditam nu numai presedintia lui Bush, ci si ideologia care a dus la dezastruoasa aventura din Irak”. In Los Angeles Times, fostul consilier al lui Colin Powell, colonelul Laurence Wilkerson, denunta „Cabala de la Casa Alba”, iar in New Yorker, Brent Scowcroft, fostul consilier pentru securitate nationala al lui Bush-tatal, critica la randul sau razboiul din Irak. Cel mai ciudat lucru se intampla la New York Times, unde sunt virulent atacate articolele scrise inainte de razboi de Judith Miller despre armele de distrugere in masa ale lui Saddam bazate pe informatiile obtinute de la Ahmed Chalabi. Asaltul este condus de Maureen Dowd care a numit-o pe Miller „Femeie de distrugere in masa”. Dowd este o jurnalista isterica pentru care Fidel Castro este un erou, Saddam, un martir, iar Bush, incarnarea Diavolului.
