Ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, a admis aseară că ar putea „amenda” procedura pe care a încercat zilele acestea să o impună. Totuşi, răspunsurile transmise de Pivniceru câtorva întrebări adresate, tot ieri, de „România liberă” indică mai degrabă hotărârea ministrului de a ocoli recomandările Comisiei Europene de a face totul în cel mai transparent mod cu putinţă.
Concursul pentru nominalizări la conducerea celor două Parchete, organizat de Mona Pivniceru, nu este transparent, ministrul refuzând să supună discuţiei publice proiectele candidaţilor, refuzând transmiterea în direct (online) a interviurilor candidaţilor, refuzând acordarea de note, refuzând solicitarea CSM ca aceste interviuri să se desfăşoare în plenul consiliului, cu rigorile unui concurs de promovare în funcţii a magistraţilor.
Potrivit legilor, CSM este garantul independenţei Justiţiei şi hotărăşte cariera magistraţilor. Dacă ministrul Pivniceru ar vrea să organizeze un concurs corect pentru promovarea pe funcţiile de conducere ale parchetelor a unor magistraţi cu adevărat independenţi şi competenţi, atunci n-ar trebui să aibă nici un motiv temeinic să refuze solicitarea CSM. Dacă însă ministrul nu va face altceva decât să asculte ordine politice ale unor grupări infracţionale (potrivit unor surse, ar fi vorba de gruparea parlamentarului Relu Fenechiu, trimis în judecată pentru fraude de milioane de euro), atunci s-ar putea explica opoziţia Monei Pivniceru faţă de solicitările de transparentizare a concursului, venite din partea CSM, a Comisiei Europene şi a societăţii civile. Reamintim că, potrivit legilor în vigoare, ministrul Justiţiei îi nominalizează pe candidaţii pentru funcţia de procuror general al României şi pentru procuror-şef DNA, CSM acordă sau nu avizul acestor nominalizari, iar decizia finală a numirii pe funcţii îi revine şefului statului.
Din moment ce legislaţia îi implică în secvenţa nominalizărilor atât pe ministrul Justiţiei, cât şi CSM-ul, nu există impediment legal care să interzică o colaborare între cele două instituţii, scopul final fiind comun: alegerea celor mai buni procurori pentru cele două funcţii esenţiale pentru continuarea programelor de combatere a corupţiei, implementate până acum de tandemul Laura Codruţa Kovesi-Daniel Morar, ale căror mandate se apropie de final.
De altfel, imperativul alegerii unor magistraţi potriviţi pentru continuarea activităţii tandemului Kovesi-Morar – activitate frecvent lăudată în rapoartele de ţară pe Justiţie din cadrul MCV – este evidenţiat într-o scrisoare trimisă Monei Pivniceru de secretarul general al Comisiei Europene, Catherine Day.
Răspunsurile oficiale care sfidează recomandările CE
Deşi ea însăşi a cerut sfaturi de la Comisia Europeană pentru nominalizarea procurorilor pentru şefia parchetelor, Mona Pivniceru nu are de gând să respecte recomandările primite, după cum rezultă din răspunsurile ministrului Justiţiei la întrebările adresate de „România liberă”.
Redăm întrebările noastre, răspunsurile ministrului Justiţiei şi observaţiile la răspunsuri, în care am inserat, pentru comparaţie, şi recomandările transmise de CE.
1. De ce nu aţi dat un ordin de ministru pentru procedurile de concurs, aşa cum a recomandat Comisia Europeană?
R. Nu a fost emis un ordin al ministrului Justiţiei pentru reglementarea procedurii de selecţie, deoarece excede cadrului legal, configurat de prevederile art. 54 alin.1 din Legea nr. 303/2004. Textul menţionat nu prevede o procedură de natura celei elaborate, a cărei adoptare să fie inserată într-un ordin.
OBSERVAŢII: În realitate, Comisia Europeană, prin scrisoarea secretarului general Catherine Day, a recomandat emiterea unui ordin de ministru, fără a face trimiteri la legislaţia românească. Iată fragmentul: „Considerăm că desfăşurarea acestui proces cu claritate şi în mod public este cel mai bun mod de a atrage candidaţi de cea mai bună calitate pentru aceste funcţii. De aceea, ar fi bine ca procesul să fie formalizat, poate printr-un Ordin de Ministru”.
Existenţa unui ordin de ministru, pe lângă responsabilizarea ministrului, oferă posibilitatea contestării rezultatelor concursului.
Citeşte şi Alegerea noilor şefi ai Justiţiei: Mona Pivniceru IGNORĂ recomandările UE
2. De ce aţi dat un termen atât de scurt pentru înscrieri şi organizarea concursului, deşi doar pentru un simplu examen de promovare a magistraţilor sunt necesare în total 60 de zile (15 zile pentru înscrieri, 45 zile de la ultima zi a depunerii proiectelor)?
R. Termenul de 15 zile nu este unul scurt, având în vedere că iminenţa noilor propuneri pentru funcţiile pentru care se derulează procedurile era notorie. Pe de altă parte, este vorba de un interval rezonabil de elaborare a unui proiect, situaţia neputând fi asimilată celei a unui examen sau concurs de promovare, reglementările în această ultimă materie fiind diferite de cele ale art.54 alin. 1 din Legea nr. 303/2004.
Termenul la care vă referiţi priveşte o altă procedură şi include şi timpul de derulare a probelor de examen.
OBSERVAŢII: Recomandările Comisiei Europene sună altfel. Iată fragmentele: „Ştiu că numirile la Ministerul Public şi la DNA sunt recunoscute ca o prioritate importantă pentru România. O bună pregătire şi transparenţa deplină vor folosi pentru a da noii conduceri credibilitatea de care are nevoie pentru a avea rezultate eficiente. Deşi măsurile temporare pentru a prelungi mandatele existente nu sunt ideale, este de preferat ca acestea să fie luate, decât să fie compromise calitatea, transparenţa şi credibilitatea procesului (…)”
„Totuşi, este nevoie de timp pentru a permite candidaţilor să se gândească bine la aceste lucruri, iar apoi pentru a da publicului suficient timp de dezbatere. De aceea, ar fi util să luaţi în calcul o perioadă suficientă pentru depunerea candidaturilor, poate mai lungă decât cea necesară altor poziţii de conducere în procuratură.”
Reamintim că perioada necesară „altor poziţii de conducere în procuratură” este de 60 de zile, cu alte cuvinte CE a recomandat un termen mai mare, nu de cinci zile, aşa cum a oferit Mona Pivniceru.
3. De ce nu aţi ţinut cont de recomandările CE ( din scrisoarea pe care v-a trimis-o dna Catherine Day), care stipulau un termen mai lung de organizare a concursului pentru ca toate proiectele de management, CV-urile, declaraţiile de intenţie, avere, interese, depuse de candidaţi să fie supuse dezbaterii publice?
R. Comisia Europeană nu a recomandat dezbaterea publică a proiectelor de management, CV-urilor şi declaraţiilor depuse de procurori, ci publicarea listei candidaţilor, lucru pe care l-am realizat.
OBSERVAŢII: În scrisoare, CE a cerut expres dezbaterea publică. Iată fragmentul:
„Un aspect important al transparenţei este acela că trebuie să funcţioneze pe tot parcursul procedurii şi este necesar ca fiecare etapă a acesteia să poată fi urmărită şi înţeleasă de către public. O dezbatere publică asupra candidaţilor ar fi binevenită şi încurajată, iar aceasta necesită publicarea tuturor nominalizărilor, CV-urilor şi planurilor de acţiune încă dintr-o fază incipientă a procesului, astfel încât, în urma dezbaterii, să puteţi face o alegere mai bună la nominalizările finale.”
4. Cum îi veţi desemna pe cei 2 procurori care vor face parte din comisia de examinare? Veţi solicita CSM-ului detaşarea lor (altfel ar fi în afara cadrului legal)?
R. Cei trei procurori (cel din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cel din cadrul DNA şi cel specializat în management şi comunicare) vor fi aleşi fie de pe listele de formatori ale INM, fie în consens cu procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procurorul-şef al DNA, care pot nominaliza câte un procuror.
OBSERVAŢII: Mona Pivniceru încă nu s-a hotărat cum îi va alege pe membrii comisiei de evaluare a candidaturilor. Iată însă cum sună recomandările CE:
„Cât despre criterii, recomandările Comisiei au stabilit ceea ce considerăm a fi cele mai importante aspecte. Criterii precise ar trebui stabilite în anunţul pentru depunerea aplicaţiilor. În ceea ce priveşte experienţa şi istoricul de cazuri anticorupţie, comitetul de selecţie pe care îl propuneţi pare a fi un pas pozitiv, iar comitetul va fi cel mai în măsură să intre în detalii în aceste privinţe. Cel mai potrivit ar fi ca procurorul general şi procurorul-şef al DNA să nominalizeze reprezentanţi ai Ministerului Public şi DNA în acest comitet, iar opiniile psihologice sau academice să fie oferite de INM.
5. De ce nu v-aţi consultat cu CSM cu privire la modalitatea de organizare a concursului (doamna Oana Hăineală, procuror-vicepreşedinte CSM ne-a transmis ca nu i-aţi consultat)?
R. Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii au atribuţii şi competenţe diferite, activitatea lor în realizarea procedurii de selecţie neinterferând, în nici un mod.
OBSERVAŢII: Atribuţiile Ministerului Justiţiei si ale CSM nu sunt divergente, scopul fiind comun: alegerea celor mai buni procurori. În plus, CSM poate oferi un mai mare grad de transparentizare prin transmiterea online a interviurilor şi expertiza în domeniu, deoarece CSM cunoaşte cel mai bine evoluţia în carieră a magistraţilor (CSM analizează periodic activitatea magistraţilor).
CE enunţă: „Principalul scop al Comisiei este să se asigure că procesul de nominalizare şi desemnare este pe deplin transparent, permite o reală competiţie a candidaţilor şi include criterii care pot promova o conducere puternică şi capabilă să meargă mai departe pe drumul plin de succese al actualei conduceri.”
6. Din procedurile de concurs pe care le-aţi publicat pe pagina de internet a ministerului se observă că parte din ele au fost copiate din regulamentele folosite de CSM pentru promovarea magistraţilor (ceea ce este un lucru foarte bun), numai că membrii comisiei dvs. NU dau note. DE CE? Fără note, cum se pot departaja corect candidaţii?
R. După cum desigur aţi observat, toată procedura iniţiată vizează sprijinirea ministrului Justiţiei în demersul de a alege candidaturile cele mai potrivite pentru funcţiile referitor la care aceasta s-a declanşat, situaţie în care şi comisia poartă denumirea de „Comisie de recomandare”; această procedură nu se poate transforma într-un veritabil concurs, contrar dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 303/2004.
Prin urmare nu se acordă note, ci se recomandă ministrului candidatul considerat corespunzător potrivit criteriilor stabilite, spre a fi propus pentru numire.
OBSERVAŢII: Dacă nu este „UN VERITABIL CONCURS”, atunci ce este? Un veritabil simulacru de concurs?!
7. De ce nu transmiteţi în direct, online, concursul?
R. Astfel cum deja am precizat, nu este vorba de un concurs.
OBSERVAŢII: Deşi este un concurs de competenţe si proiecte, doamna Pivniceru se eschivează pentru că nu răspunde la întrebare. În aproape fiecare paragraf, secretarul general al CE, Catherine Day, foloseşte expresiile „dezbatere publică” şi „transparenţa procedurii”. Iată un fragment:
„”Un aspect important al transparenţei este acela că trebuie să funcţioneze pe tot parcursul procedurii şi este necesar ca fiecare etapă a acesteia să poată fi urmărită şi înţeleasă de către public. O dezbatere publică asupra candidaţilor ar fi binevenită şi încurajată, iar aceasta necesită publicarea tuturor nominalizărilor, CV-urilor şi planurilor de acţiune încă dintr-o fază incipientă a procesului, astfel încât, în urma dezbaterii, să puteţi face o alegere mai bună la nominalizările finale.”
8. Veţi respecta recomandarea CE de a publica evaluările pentru fiecare candidat, pentru a se vedea punctele de departajare?
R. Ministerul Justiţiei nu a primit nici o recomandare în acest sens.
OBSERVAŢII: Ba, le-a primit. Iată-le:
„Desigur, şi concluziile comitetului de selecţie ar trebui făcute publice, în cadrul aceleiaşi abordări, astfel încât candidaţii, sistemul judiciar şi publicul larg să poată înţelege de ce un candidat a fost preferat altuia”.
9. De ce nu organizaţi un nou concurs în cazul în care preşedintele României va respinge propunerea (aşa cum se procedează la toate examenele corecte: se organizează o nouă sesiune de examen)?
R. Nu este vorba despre un examen sau concurs.
OBSERVAŢII: Fără comentarii!
