În întreaga Uniune Europeană, piloții civili și personalul aeronautic de la sol sunt testați psihologic doar la solicitarea unui medic, a declarat comandantul Institutului Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială „Victor Anastasiu”, medicul Răzvan Hristea.
Într-un interviu acordat Mediafax, comandantul Institutului a explicat că examenul psihologic al piloţilor, atât iniţial, cât şi la revalidare, se face doar la solicitarea unui medic şi doar atunci când există o suspiciune legată de o posibilă tulburare de comportament.
Situația este cu atât mai surprinzătoare cu cât, în cazul conducătorilor auto, chiar și al celor amatori, examenul psihologic este obligatoriu, iar rezultatul lui se atașează la fișa medicală.
Medicii nu pot evalua anumite probleme psihice
„Pentru profesii aeronautice civile cu grad mare de solicitare psihică (piloţi, controlori de trafic aerian), examenul psihologic ar trebui să redevină un instrument de selecţie şi evaluare periodică, complementar selecţiei medicale şi de importanţă egală. Examenul psihologic, prin durata, conţinutul şi organizarea sa, poate surprinde aspecte cu semnificaţie importantă pentru siguranţa zborului, cum sunt, de exemplu, tendinţe psihopatologice latente, aspecte care nu pot fi evaluate de nicio specialitate medicală”, a subliniat colonelul dr. Răzvan Hristea.
Pentru aviatorii militari, expertiza medicală este diferită de aceea a personalului aeronautic civil.
Expertizele medicale pentru militari se fac în baza unui ordin din 2013 al ministrului Apărării, care aprobă normele elaborate în cadrul Institutului. Acestea respectă cerinţele NATO privind capacitatea de luptă a personalului aeronautic.
Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială „Victor Anastasiu” este subordonat Ministerului Apărării Naționale și reprezintă singura instituție din România autorizată să testeze, din punct de vedere medical, personalul aeronautic militar. Tot aici se face și prima testare medicală a personalului aeronautic civil.
Diferența între militari și civili apare ulterior. Personalul aeronautic militar face vizite medicale amănunţite, anuale sau chiar la şase luni în cazul celor care au peste 40 de ani, fiind verificaţi de medicul oftalmolog, orelist și neurolog. În schimb, pentru evaluarea anuală a personalului civil, un singur medic, acreditat de Autoritatea Aeronautică, răspunde de toată vizita medicală.
Piloții civili evită să fie testați la Institutul de Medicină Aeronautică și Spațială
„Până acum şapte ani de zile, noi făceam şi evaluările anuale. Piaţa s-a deschis, asta a fost, normal să se deschidă piaţa. S-au pregătit mai mulţi medici examinatori şi în ţară. Acum, fiind o activitate comercială, oamenii plătesc o sumă de bani, ea este reglementată prin contracte comerciale. Şi atunci, marii beneficiari ai noştri, Romatsa, Tarom şi alte structuri, încheie contracte comerciale şi cu noi şi cu alţii. Nu există un monopol al activităţii. Din păcate, atât la Tarom, cât şi Romatsa, deşi au contracte cu noi, oamenii preferă să se ducă în alte părţi. Ei nu sunt obligaţi, noi avem contract cu ei, dar dacă ei nu vin, ei nu păţesc nimic. De obicei, omul vrea să se ducă în zona de minimă rezistenţă, locul în care nu este oprit niciodată. Lucrurile funcţionează în aşa fel încât este mai uşurel, trece mai uşor vizita medicală”, a declarat colonelul dr. Răzvan Hristea pentru Mediafax.
Un certificat medical poate costa la prima vizită până la 460 de lei, iar la vizita medicală periodică, în jur de 200 de lei.
Întrebat care ar fi cea mai importantă analiză pe care fiecare centru de evaluare ar trebui să fie obligat să o realizeze, medicul Răzvan Hristea a răspuns că aceasta ar fi evaluarea psihologică.
„Dacă ne uităm la factorul uman, un om cu o hipertensiune uşoară poate să zboare, un om care vede bine, dar a mai trecut vârsta, poate să pună ochelari. Dar evaluarea psihologică este absolut importantă şi, până în anul 2006 – 2007, absolut toţi piloţii, civili sau militari, controlorii de trafic şi însoţitorii de cabină făceau evaluare psihologică”, susţine Hristea.
El recunoaște că o evaluare anuală a piloților civili poate fi considerată excesivă, dar critică faptul că examenul psihologic nu mai face parte din evaluarea personalului aeronautic civil.
„Evaluările psihologice ale celor care picau erau catastrofale”
„Noi am avut experienţe în anii anteriori până când lucrurile s-au reglementat într-un oarecare fel, în care la noi picau candidaţii la piloţii civili şi se duceau în alte părţi şi treceau. Evaluările psihologice ale celor care picau erau catastrofale. Nimeni în momentul respectiv nu şi-a pus problema că omul ăla nu trebuie să fie un geniu să treacă un examen psihologic, dar există nişte aspecte care trebuie urmărite, nu trebuie să fie super inteligent, trebuie să aibă orientare în spaţiu, trebuie să lucreze sub presiune, adică sub stres, şi să aibă capacitatea să răspundă corect la stresul din avion. Pentru că, încă o dată, aviatorul are în spate o sută, două, trei, cinci sute de oameni. Nu e ca şi cum: «m-am urcat în maşină, sunt obosit, trag pe dreapta şi merg mai departe». El trebuie să ia decizii în timpul activităţii. Or, toată lupta asta care a fost dusă de nu se ştie cine a fost să elimine valorile psihologice din controlul personalului aeronautic civil total, absolut de tot. Existau nişte presiuni fabuloase din partea unor oameni care nu înţeleg că dacă nu eşti bun pentru o meserie, mai bine faci altceva, nu înseamnă că nu eşti bun în mod absolut, înseamnă că nu eşti bun pe segmentul respectiv, pe profil. Nu toată lumea trebuie să fie chirurg, nu toată lumea trebuie să fie pilot sau alpinist sau paraşutist. Ai o altă plajă de lucruri”, a explicat medicul pentru Mediafax.
Ideea renunțării la examenul psihologic pentru aviatorii civili nu aparține României, ci reprezintă o decizie luată la nivelul UE.
„Se merge pe premisa că medicul examinator are destulă experienţă şi cineva o să-i spună: «vezi că omul are bizarerii». Nu se poate, la modul obiectiv, nu se poate. (…) Controlorii de trafic nu mai fac evaluări decât în condiţiile în care apar probleme la serviciu sau încep să se certe acolo. Unui însoţitor de bord, care are o mulţime de griji, nu trebuie decât să i se ia o tensiune, la modul obişnuit, i se face o hemoleucogramă, un sumar de urină, medicina muncii, dar nu este examen, se face pentru că are nevoie angajatorul, nu intră la licenţiere. Practic, atât face o stewardesă, un interviu şi o examinare medicală. Se merge pe încredere”, mai spune comandantul.
Companiile aeriene au dreptul să impună reguli suplimentare pentru angajații lor
Dr. Hristea subliniază însă că, pe lângă normele Uniunii Europene, companiile aeriene civile au dreptul să impună și reguli suplimentare pentru oamenii cu care vrea să lucreze.
„Până la urmă, angajatorul poartă toată responsabilitatea celui pe care îl angajează”, spune comandantul Institutului.
Citește și: Companiile aeriene modifică procedurile, după accidentul avionului Germanwings
De exemplu, Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială asigură evaluarea psihologică pentru angajaţii Blue Air şi Wizz Air, la cererea acestor companii.
Angajații TAROM fac și ei controale psihologice, fie la Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială, fie la alte unităţi autorizate de Autoritatea Aeronautică Civilă Română. Totuși, aceste controale nu sunt infailibile.
„Deoarece nici măcar un examen psihiatric şi psihologic amănunţit nu poate prevedea apariţia, ulterior, a unei posibile afecţiuni psihiatrice, compania TAROM are în vigoare o procedură conform căreia în nicio etapă a zborului nu trebuie să existe în cockpit mai puţin de doi membri ai echipajului. Dacă un membru al echipajului de zbor părăseşte cabina în timpul zborului, acesta trebuie să solicite unui alt membru al echipajului de cabină să-l înlocuiască în cabină până la întoarcere”, precizează un comunicat al TAROM.
Problema testării psihologice a piloţilor a devenit extrem de discutată, după ce copilotul Andreas Lubitz de la Germanwings, filiala low-cost a companiei Lufthansa, și-a doborât intenţionat aeronava. Avionul Germanwings, care efectua o cursă de la Barcelona spre Dusseldorf, a căzut în Alpii francezi, la data de 24 martie. Toate cele 150 de persoane aflate la bord au murit.
Catastrofa aeriană a fost favorizată de faptul că Andreas Lubitz rămăsese singur în cabina piloților. Ancheta ulterioară a relevat faptul că Andreas Lubitz avea probleme psihice.
