Cel puţin aşa se întreba ieri International Herald Tribune, care constată că administraţia Obama a reacţionat neconvingător la recentul summit franco-germano-rus de la Deauville.
Era o vreme când Statele Unite reuşeau să îi cheme la ordine pe aliaţii europeni din NATO care deviau de la ortodoxia doctrinară şi decizia lor era literă de lege. Acum, iritarea bine disimulată a administraţiei Obama faţă summitul de săptămâna trecută de la Deauville între Angela Merkel, Nicolas Sarkozy şi Dmitri Medvedev nu mai impresionează pe nimeni. Dimpotrivă, cei trei au dat de înţeles că au de gând să continue acest gen de reuniuni pe teme de securitate şi politică externă, ba chiar să le extindă invitând şi alţi parteneri, cum ar fi, de exemplu, Turcia. La Deauville, Sarkozy a exprimat intenţia de a stabili un spaţiu economic UE-Rusia „cu un concept comun de securitate”. La rândul ei, Angela Merkel propusese în luna iunie ca Rusia şi Uniunea Europeană să îşi înfiinţeze propriul Consiliu Politic şi de Securitate în cadrul unui nou parteneriat.
Acest nou parteneriat se desfăşoară în condiţiile în care ambasadorul american la NATO a afirmat, într-un discurs rostit săptămâna trecută la Paris, că găseşte „uluitor” şi „foarte straniu” faptul că NATO şi UE nu au un parteneriat strategic real. Atât Franţa, cât şi Germania susţin că rămân aliaţi fideli ai NATO şi ambii lideri au arătat puţină înţelegere pentru negocierea unui nou tratat privind securitatea în Europa, o idee pe care Moscova o agită de doi ani, dar, pe de altă parte, un diplomat german a declarat pentru IHT că „americanii trebuie să înţeleagă că vremurile se schimbă”. Cu alte cuvinte, Washingtonul trebuie să se împace cu ideea că unele lucruri se vor face în Europa fără ei şi fără NATO. Pentru Rusia este o mare victorie. Moscova încearcă de multă vreme să „joace” aliaţii europeni împotriva Statelor Unite şi statele membre UE unele împotriva altora.
Cu noua deschidere arătată de Franţa şi Germania, Rusia este mai aproape de scopul său. Într-un articol semnat ieri în The Moscow Times de Fyodor Lukyanov, vocea neoficială a Krem-linului în materie de politică externă, acesta pledează pentru construcţia „Europei Mari” în care UE şi Rusia cooperează pentru rezolvarea problemelor ţărilor aflate între ele şi pentru a câştiga un rol de frunte pe scena internaţională. În caz contrar, cele trei părţi ale „Europei Mari” ar risca să fie marginalizate din punct de vedere politic. Cu alte cuvinte, UE ar trebui să îi renunţe la extinderea spre Est şi să recunoască Moscovei un interes legitim în „vecinătatea apropiată”, adică propria sferă de influenţă. Problema cu acest mod de abordare a securităţii europene, fără americani şi pe bază de sfere de influenţă – constată Constanze Stelzenmüler de la German Marshall Fund -, este că ultima oară când s-a întâmplat s-a numit Concertul European şi s-a sfârşit cu marea cacofonie a Primului Război Mondial.
