La 86 de ani, inginerul Peter Handel, stabilit in Germania de mai bine 60 de ani, a primit duminica Premiul Walpurga, al comunitatii germane din Cisnadie, pentru modul voluntar in care, alaturi de familia sa, a sprijinit formarea comunitatilor de sasi emigranti din Germania. Fiu al unei familii instarite din Cisnadie, Peter Handel se afla la studii in Germania, in anul 1947, cand in tara s-a accentuat represiunea comunista indreptata impotriva etnicilor germani. Parintii sai, o familie de mici industriasi cu fabrica de lemn si ateliere de constructii la Cisnadie, l-au sfatuit sa-si faca un viitor in tara adoptiva pentru ca in Romania nu ar mai fi fost bine primit. Peter i-a ascultat, si-a intemeiat o familie, s-a stabilit langa München si pana in 1989, alaturi de ceilalti reprezentanti ai Asociatiei Emigrantilor Sasi din Germania, a ajutat mii de romani de origine germana, intorsi din prizonieratul rusesc si mai tarziu emigranti din motive politice, sa se stabileasca in noua lor tara si sa ia viata de la inceput.
– Domnule Peter Handel, cum regasiti Romania dupa o perioada de absenta atat de lunga?
– Am plecat in Germania in 1943, la studii, alaturi de fratele meu mai mic. Nu am mai apucat sa ne intoarcem in tara, pentru ca, dupa al Doilea Razboi Mondial, vremurile s-au schimbat. In Romania au venit la putere comunistii, iar etnicii germani erau supusi unei prigoane de nedescris. Proprietatile le-au fost confiscate, familii intregi au fost despartite de copii si trimise la munca fortata in Rusia. Parintii nostri ne-au sfatuit sa ramanem in Germania, sa ne facem un viitor acolo. A fost o decizie grea, aceea a despartirii de familie. Am plecat, dar sufletul mi-a ramas mereu acasa. Pana la Revolutie am mai fost in tara doar de doua ori, in 1969, cand ne-am revazut parintii, si apoi in 1986, cand am venit intr-un tur al Transilvaniei alaturi de alte familii de sasi stabiliti in Germania. Tin minte ca lucrurile erau mult schimbate in rau. Auzeai doar muzica patriotica, partidul incolo, partidul incoace, Ceausescu peste tot. Nu ne-am mai intors pana dupa Revolutie.
"Oamenii ajungeau in Germania rupti de realitate"
– Sunteti considerat unul dintre mentorii comunitatilor de sasi emigranti, formate in Germania. Cum ati primit o asemenea recunoastere? Ce activitati ati avut?
– Familii intregi de sasi au fost deportate in Rusia si dupa moartea lui Stalin oamenii au inceput sa fie trimisi inapoi acasa. Multi dintre ei, izolati de cei dragi si de orice informatie, se asteptau ca in Romania situatia sa nu fie una buna si alegeau sa vina in Germania, sa se stabileasca acolo. Mie acest fapt mi se pare acum foarte trist, pentru ca imi dau seama ca acesta a fost inceputul finalului civilizatiei sasesti din Romania. Oamenii ajungeau in Germania rupti de realitate, nu aveau cunoscuti, nu aveau un sprijin, se descurcau greu intr-o tara care pentru multi era inca straina. Noi infiintaseram deja Asociatia Emigrantilor Sasi din Germania si prin intermediul ei incercam sa-i ajutam pe acesti oameni sa inceapa o viata noua. Existau multa birocratie, multe formulare de completat, orice declaratie trebuia dovedita. Tin minte ca lucram ziua alaturi de sotia mea la firma, apoi seara ne ocupam la Asociatie de formalitatile necesare unor nou-veniti pentru a se stabili in Germania. Oamenii puteau primi ajutoare financiare, compensatii pentru pierderile suferite in razboi si pentru proprietatile pierdute acasa. Dupa anii ‘60 puteau depune solicitari pentru a-i aduce in Germania si pe cei ramasi acasa. Era multa birocratie si noi am ajutat la organizarea lor.
– Nu ati uitat niciodata de unde ati plecat. Ce reprezinta pentru dumneavoastra Premiul Walburga primit la Cisnadie?
– Pentru ca nu reuseam sa ne intoarcem acasa, am incercat sa le venim in ajutor celor care si ei paraseau tara in mod fortat. A fost o activitate voluntara pentru care nu am cerut niciodata bani sau alte avantaje. Nu eram singur acolo si intotdeauna am simtit ca acele lucruri trebuia sa le facem, sa-i ajutam pe oameni sa inceapa o viata noua. Multi dintre ei erau ca si noi, originari din Cisnadie, si ei erau cei care ne aduceau vesti de acasa. Dar au fost din toate zonele tarii. Pentru a legaliza documentele lor, am facut cercetarile de arhiva care mi-au permis mai tarziu sa pot face monografia amanuntita a orasului Cisnadie si a imprejurimilor. Acum sunt foarte multumit de ceea ce am realizat si sunt onorat de Premiul Sfanta Walburga primit din partea celor care au ramas acasa. Inseamna ca eforturile noastre au fost bine primite si aceasta reintalnire cu ei a fost foarte emotionanta.
"Avem nevoie si de institutii de stat care sa vrea sa aplice legea in mod corect"
– Cum vedeti perspectivele Romaniei? Credeti ca statul roman a facut suficient pentru a repara nedreptatile facute in perioada comunismului?
– Aceasta este o declaratie politica si mie imi place politica. Pot sa spun ca Romania este pe drumul cel bun dupa integrarea in Europa si ca vad multe lucruri schimbate in bine de la primele vizite facute acasa dupa Revolutie. As vrea sa mai spun doar atat: integrarea e un lucru bun, exista un cadru legal bun pentru reparatia pierderilor suferite in perioada comunismului, dar mai avem nevoie si de institutii de stat care sa vrea sa aplice legea in mod corect.
Astazi, la Sibiu:
• Concert Ansamblul "Scaligero di Milano", ora 19, Sala Thalia;
• "Sibiu, tinutul meu natal", pana pe 31 decembrie 2007, CNM Astra;
• "Tezaure Umane Vii", expozitie etnografica, pana pe 1 martie, ora 10, Casa Hermes, CNM Astra;
• "Capodoperele din Pinacoteca baronului Samuel von Brukenthal", expozitie de pictura, Palatul Brukenthal, Piata Mare, ora 11,30;
• "Brukenthal, Modell Aufklaerung", Palatul Brukenthal, Piata Mare, ora 11,30;
• "The Marranos", expozitie "antipolitica", Sorin Tara, Constitutiei nr. 3, X futures Gallery, Sibiu, 10-22;
• "Cei sapte piloni ai comunismului", expozitie, Turnul Slaninii, Biserica Evanghelica din Cisnadie, orele 10-20;
• "Les Etats – Starile", Andreea Diaconu, Galeria ArtVo, Bdul Magheru, nr. 10;
• "Penitenciar", documentar, Catalin Stefanescu, Studioul Astra Film Piata Huet, ora 14.
• "Muzeul Brukenthal, aniversare la 190 de ani", cinci expozitii la vernisaj, Piata Mare, ora 11,30;
