Peter Eckstein-Kovacs, consilier al preşedintelui Traian Băsescu, mizează în cursa electorală pentru şefia UDMR pe faptul că, spre deosebire de principalul său contracandidat, este sprijinit de trei din cele opt platforme politice ale Uniunii. Programul său pe termen scut se bazează pe ideea ieşirii UDMR de la guvernare, în condiţiile în care pierderea electoratului pe seama crizei economice ar putea duce la dispersarea voturilor din comunitatea maghiară şi neintrarea Uniunii în Parlament după alegerile din 2012. Pe termen lung, consilierul preşedintelui promite o relaţie bună cu Budapesta şi modalităţi de punere în practică a autonomiei teritoriale pentru secui.
Citiţi aici interviul cu Kelemen Hunor, contracandidatul lui Peter Eckstein-Kovacs la şefia UDMR
De ce vreţi să fiţi preşedinte al UDMR?
P.E.K.: Ca să ajut UDMR să treacă peste hopul alegerilor din 2012 şi să mai deschid puţin fereastra Uniunii şi de a o face mai atractivă.
De ce aţi fi mai bun decât Kelemen Hunor?
P.E.K.: În primul rând datorită viziunii mele asupra UDMR şi a proiectelor de reformare ale Uniunii. Nu vreau o revoluţie, dar scopul meu definit este să ofer şansa schimbării UDMR, atât a acestei formaţiuni, cât şi a electoratului maghiar. Eu sunt omul potrivit pentru acest lucru.
Programul dvs. pentru candidatura la preşedinţia UDMR este destul de asemănător cu cel al contracandidatului dvs., ministrul Kelemen Hunor. Cu ce veniţi nou?
P.E.K.: Eu aş veni cu o anumită deschidere.
Spre ce?
P.E.K.: Deschidere faţă de electoratul maghiar, faţă de celelalte organizaţii politice din comunitatea maghiară, dar şi faţă de partidele de guvernământ din Ungaria.
În ce s-ar concretiza această deschidere?
P.E.K.: Iniţierea unui dialog astfel încât la votul de anul viitor cele trei formaţiuni maghiare să nu se bată între ele, de pildă.
Vă temeţi că UDMR ar putea rata Parlamentul la alegerile din 2012?
P.E.K.: În mod evident, am o astfel de teamă, care nu e numai a mea: sondajele indică în acest moment o preferinţă sub cinci la sută pentru UDMR. Pentru fiecare formaţiune politică există un nucleu dur al electoratului. Pentru UDMR acest nucleu este în jur de 3,5 la sută. Eu mă simt capabil să ridic această ştachetă la peste 5 la sută. Întotdeauna eu am adus rezultate peste cele ale UDMR, chiar şi ultima dată, când am ratat colegiul uninominal, din motive obiective.
Cum veţi convinge celelalte formaţiuni maghiare să vină alături de dvs.?
P.E.K.: Ceea ce văd este că se coace noul Partid Popular Ardelenesc şi cred că putem să colaborăm cu iniţiatorii acestei formaţiuni.
Aveţi o relaţie specială cu Laszlo Tokes?
P.E.K.: Am o relaţie de dialog sincer cu toţi actorii politici din Ardeal. Nu am o relaţie specială, în sensul să mă duc sub stindardul lui Laszlo Tokes pentru a ocupa funcţia de preşedinte al UDMR. Am o relaţie normală şi sunt apt să duc negocieri constructive.
Kelemen Hunor nu ar fi apt pentru astfel de negocieri?
P.E.K.: Sunt sechele în această relaţie UDMR-Laszlo Tokes şi, aici, principalul meu contracandidat, Hunor, este perceput ca urmaşul lui Marko Bela. Ca atare, chiar dacă relaţiile personale nu sunt la fel de tarate, ca cele dintre Marko şi Tokes sau ca cele dintre Marko şi premierul ungar Victor Orban, totuşi Kelemen Hunor este văzut ca moştenitorul lui Marko în aceste relaţii, ceea ce nu reprezintă un punct forte pentru el.
Altminteri, în interiorul UDMR, poziţia de succesor desemnat de Marko Bela reprezintă un avantaj pentru Kelemen Hunor
P.E.K.: În cadrul celor din conducerea UDMR este într-adevăr un avantaj, în acelaşi timp este şi dezavantajul cel mai mare al lui Kelemen Hunor pentru că Marko Bela a declarat că-şi continuă cariera politică, deci influenţa domniei sale va fi majoră. În plus, postul de vicepreşedinte politic al UDMR, care va fi probabil acceptat la congres, va fi ocupat de Borbely Laszlo, ceea înseamnă că preşedintele Kelemen Hunor va fi strivit între două personalităţi foarte puternice şi cu poziţii puternice, care cred că-i vor îngusta mult capacitatea de decizie.
Vreţi să spuneţi că UDMR va fi condusă în continuare de Marko Bela şi de Laszlo Borbely, dacă alegerile vor fi câştigate de Kelemen Hunor?
P.E.K.: Cunoscând oamenii şi tehnicile din conducerea UDMR, pentru că cei cu funcţii, cei cu ştaif îl vor pe Kelemen Hunor, ştiu cum stau lucrurile, iar oamenii de rând din comunitatea maghiară vor înţelege că la vârful UDMR nu va fi făcută o schimbare reală. Nici membrii de rând sau filialele nu vor vedea o adevărată schimbare.
Credeţi că-i veţi putea atrage pe aceştia de partea dvs. la Congres?
P.E.K.: Cred că da. Practic, eu merg pe mâna a două categorii de delegaţi la acest congres: în primul rând pe delegaţii care lucrează direct cu oamenii, care simt pulsul străzii şi care percep că există o nemulţumire faţă de relaţia actuală dintre UDMR şi electorat; în al doilea rând, pe cei care-şi doresc ca UDMR să devină o umbrelă încăpătoare sub care încap oameni şi personalităţi cu diferite vederi politice.
Vă aşteptaţi ca la Congres o parte dintre oamenii din filialele care şi-au promis votul lui Kelemen Hunor să-l trădeze şi să voteze cu dvs.?
P.E.K.: Fără să intru prea mult în amănunte, în statutul UDMR există o singură prevedere referitoare la acest subiect: fiecare candidat la funcţia de preşedinte al UDMR să aibă cel puţin susţinerea a două organizaţii teritoriale sau o organizaţie judeţeană şi o platformă a Uniunii. Nu există alte prevederi, de aceea cred că delegaţii la congres vor putea vota după pofta inimii. Pe de altă parte, UDMR are opt platforme politice şi acestea nu sunt sub controlul deplin al conducerii centrale: trei din cele platforme m-au susţinut pe mine, două pe Kelemen Hunor şi două pe Gergely Olosz şi una nu s-a pronunţat pentru nici unul dintre candidaţi.
Vreţi să spuneţi că există o presiune din partea actualei conduceri asupra delegaţilor la congres?
P.E.K.: Da, fiindcă elita UDMR nu vrea să se producă o schimbare reală.
Adică sunteţi în afara sistemului.
P.E.K.: Nu, sunt parte din sistem, fiindcă fac politică de aproape 20 de ani, numai că eu n-am făcut niciodată parte dintre cei opt-nouă oameni care decid soarta UDMR.
Ce vă desparte de ei?
P.E.K.: Am avut întotdeauna o poziţie mai critică, deşi nu sunt un Gică-contra al UDMR, mi-am permis mereu să am o voce mai personală în UDMR, ceea ce nu a fost răsplătit cu aplauze.
În cazul în care veţi deveni preşedinte al UDMR, veţi continua această strategie a Uniunii, care a făcut ca din 1996 până acum UDMR să fie aproape mereu la putere, aproape în orice condiţii şi cu oricine?
P.E.K.: Cred această capacitatea a UDMR de a intra în coaliţii de guvernare, este o calitate a Uniunii: înseamnă că avem o poziţie echilibrată în politică şi putem oricând deveni partenerii marilor partide româneşti. Există totuşi o diferenţă de viziune între Kelemen Hunor şi mine, fiindcă eu cred că principalul scop al UDMR ar trebui să fie accederea în Parlament, nu rămânerea la putere.
În sensul că ar fi mai profitabil ca UDMR să intre în opoziţie?
P.E.K.: Dacă după o analiză clară ne dăm seama că rămânerea la putere va fi o piedică în accederea UDMR în Parlament, atunci eu aş sprijini renunţarea la guvernare pentru o perioadă de timp.
Vă aşteptaţi ca rămânerea la putere a UDMR să ducă la pierderea sprijinului comunităţii maghiare şi să nu mai poată strânge anul viitor 5 la sută din voturile pe ţară, pentru a putea rămâne în Parlament?
P.E.K.: Eu nu zic că vom ieşi de la guvernare a doua zi după ce voi deveni preşedintele UDMR, dacă acest lucru se va întâmpla. Eu vorbesc doar despre o analiză serioasă asupra consecinţelor participării la guvernare. Suntem o formaţiune care a intrat la ultimele alegeri cu 6 la sută. Dacă PDL pierde jumătate din electorat şi ajunge la 15 la sută, participarea democrat-liberalilor la viaţa politică nu este periclitată, dar dacă UDMR pierde jumătate din voturi acest lucru înseamnă 3 la sută, şi adio Parlament. Situaţia nu este identică şi trebuie să facem analize serioase.
V-a dat voie Traian Băsescu să spuneţi lucrurile acestea? Sau aţi făcut un aranjament de
campanie electorală în care consilierul prezidenţial are voie să spună ce vrea.
P.E.K.: Preşedintele a luat act de dorinţa mea de a candida şi nu a spus nimic.
Aţi vorbit cu Traian Băsescu despre implicaţiile candidaturii dvs. pentru şefia UDMR?
P.E.K.: Nu. I-am adus la cunoş¬tinţă, dar nu am intrat în amănunte. Preşedintele a declarat la Covasna, că are o poziţie de neutralitate faţă de alegerile din UDMR. Eu cred că e de dorit colaborarea PDL-UDMR şi ce-o mai fi în această coaliţie aflată la putere.
Colaborarea este de dorit, dar UDMR ar trebui să părăsească guvernarea. Nu e o contradicţie?
P.E.K.: Din punctul de vedere al preşedintelui ar fi bine să continue colaborarea formaţiunilor aflate la guvernare, dar nu din punctul de vedere al UDMR.
Faptul că sunteţi consilierul lui Traian Băsescu este un avantaj?
P.E.K.: Depinde de unde priveşti. Se bate multă monedă pe acest amănunt: este un avantaj, fiindcă avem o colaborare bună de doi ani, dar antipatiile care există faţă de preşedinte se cam răsfrâng şi asupra mea. E o chestiune cu miză egală.
Ce-l sfătuiţi pe Traian Băsescu în legătură cu minorităţile sau cu UDMR?
P.E.K.: Se ivesc foarte multe probleme în raporturile româno-maghiare, unde relaţiile sunt bune, şi relaţiile cu Ungaria, şi cele cu UDMR. Tot în ograda mea e situaţia romilor.
Partidele aflate la guvernare pregătesc un protocol de colaborare cu termene. UDMR n-ar trebui să fie de acord cu un astfel de document?
P.E.K.: Nu e în avantajul UDMR.
Promiteţi autonomia Ţinutului Secuiesc, cum credeţi că-I puteţi convinge pe români să accepte?
P.E.K.: Am în faţă exemple de succes în această privinţă: Tirolul de Sud este exemplul cel mai pertinent. Această autonomie nu trebuie să acorde doar o mai largă folosire a limbii maghiare, ci şi competenţe sporite administraţiei, iar acest lucru ar putea duce la o creştere clară a nivelului de trai şi la relaţii echitabile între toate etniile. Dacă cei afectaţi de această autonomie cad de acord, Bucureştiul n-ar avea prea multe de obiectat.
Liderii politici români nu sunt totuşi de acord cu acest fel autonomie.
P.E.K.: Există prevederi consti¬tuţionale care se invocă în acest sens, dar eu cred că e un proces mai îndelungat, oricum regiunile cresc vizibil şi vor să se afirme ca regiuni, legislaţia europeană este în favoarea lor, ca atare, atitudinea aceasta are toate şansele să se schimbe.
Cât de îndelungat va fi procesul? 15-25 de ani?
P.E.K.: Nu pot face preziceri, dar e clar că fenomenele regionale se modifică mai repede decât credem. Termenul de 15-25 de ani mi se pare prea lung.
Cum puteţi îmbunătăţi relaţiile UDMR cu FIDESZ, partidul de guvernământ din Ungaria?
P.E.K.: Prin încredere, acum relaţiile sunt mai degrabă de neîncredere. De pildă cele două părţi nu se înţeleg pe ce dată ar trebui dezvelit bustul regelui Matei Corvin.
Maghiarii care vor primi cetăţenie ungară ar trebui să primească şi drept de vot în Ungaria?
P.E.K.: Acum se analizează modificarea legii electorale. Pentru maghiarii din România această cetăţenie este mai mult simbolică şi, aşa cum îmi spune un prieten poet, „eu când m-am născut eram cetăţean maghiar şi nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să mi-o schimb, am devenit brusc român”.
CV Peter Eckstein-Kovacs (54 ani)
>>Născut în 1956, la Cluj;
>>A studiat dreptul la Cluj şi a profesat ca avocat;
>>1990-1992: deputat UDMR de Cluj;
>>1996-2008: senator UDMR de Cluj;
>>1999-2000: ministru delegat pentru Minorităţi Naţionale;
>>2009-prezent: consilier al preşedintelui Traian Băsescu pe problemele minorităţilor naţionale.
„Nu e în avantajul UDMR semnarea unui protocol de guvernare.”, Peter Eckstein-Kovacs
