Care este semnificatia victoriei la limita a lui Traian Basescu in alegerile prezidentiale? Adversarii sai se vor grabi sa puna la indoiala legitimitatea acestui al doilea mandat prin doua modalitati – prin acuzatiile de fraudare a alegerilor si prin sublinierea diferentei extrem de mici dintre invingator si invins. Daca in privinta presupusei fraude controversele ar trebui sa inceteze o data cu validarea alegerilor de catre Curtea Constitutionala, in ceea ce priveste "divizarea" Romaniei intre "jumatatea lui Basescu" si "jumatatea anti", aceasta va continua sa reprezinte o tema exploatata. Deja, Crin Antonescu a sugerat ceva in sensul acesta in momentul in care a declarat ca "datoria" fata de propriii alegatori il impiedica sa accepte formarea unei coalitii de guvernare PDL-PNL, cu exceptia, poate, a desemnarii propriei persoane in functia de prim-ministru.
Acelasi tip de atitudine este de asteptat si din partea PSD (sub conditia ca Mircea Geoana si echipa lui sa ramana in fruntea partidului), care va invoca cele cinci milioane de voturi primite de Geoana si "mandatul" pe care acestea il confera PSD sa se replieze pe pozitia de opozitie totala fata de presedinte. Daca acest argument al "mandatului" primit din partea alegatorilor va continua sa fie invocat astfel, ne intoarcem la aceeasi situatie de blocaj politic de dinainte de alegeri. Traian Basescu poate invoca, la randul sau, cu ceva mai multa legitimitate, mandatul primit din partea propriilor alegatori si, cu asta, dezbaterea inceteaza. Cu alte cuvinte, inseamna ca am facut alegerile degeaba.
Daca insa alegerile si voturile conteaza pentru politica unei tari, atunci semnificatia acestor alegeri trebuie sa fie alta decat reluarea razboiului de uzura din ultimii ani. si aici nu este vorba de cantitatea de voturi si modul in care s-au distribuit ele, ci de calitatea mesajului transmis de alegatori. Or, faptul cel mai relevant este ca Basescu a castigat impotriva celei mai impresionante coalitii intre clasa politica si grupurile de interese relevante sub aspectul relatiilor de putere care a existat vreodata dupa decembrie ‘89: PSD-PNL-UDMR-PRM-PNG-PNT (Sarbu)-Minoritati ± gruparile oligarhice ± majoritatea mass-media ± sindicatele afiliate PSD. Faptul ca in turul al doilea electoratul s-a mobilizat in numar mult mai mare pentru a-l vota pe Basescu impotriva acestei coalitii care reprezenta sistemul de putere, precum si faptul ca referendumul privind reforma Parlamentului a trecut impotriva asteptarilor sunt cele mai clare semnale ca acest sistem de putere trebuie schimbat.
Esecul "proiectului Iohannis", care in fapt reprezenta conservarea statu quo-ului in numele "consensului" anti-Basescu, este o indicatie ca trebuie mers in directia opusa, a reformelor. La nivel politic, este nevoie de o clarificare a rolului presedintelui in stat, cat si a raporturilor dintre puterile statului, in special intre presedinte, Executiv si Legislativ. Guvernul trebuie sa inceteze sa mai legifereze, Parlamentul sa guverneze si sa dea verdicte, iar presedintele sa le faca pe toate. Introducerea institutiei lobby-ului pentru transparentizarea raporturilor dintre puterea politica si grupurile de interese este, de asemenea, o prioritate. O chestiune de maxima urgenta este definirea rolului puterii judecatoresti, care in Romania a dovedit ca se comporta mai curand ca o casta de tip mafiot decat ca o putere responsabila fata de cetateni. Prin urmare, consolidarea statului de drept ar fi a doua prioritate majora.
In al treilea rand, se impune clarificarea rolului statului in societate in sensul reducerii acestuia si, de aceea, debirocratizarea si descentralizarea ar trebui sa constituie o alta prioritate. In acelasi sens, o reforma a statului social trebuie initiata imediat in sensul reducerii rolului statului care, devine clar in momente de criza, nu isi poate asuma singur protectia sociala. Un rol mai mare asumat de comunitatile locale si de institutii precum fondurile de pensii private poate degreva statul de povara sociala si elibera bugetul pentru incurajarea investitiilor si reducerea taxelor si impozitelor.
O alta prioritate ar fi regandirea rolului statului in economie, astfel incat elanul interventionist guvernamental sa fie limitat, eventual, la investitia in proiecte de interes national in conditii de transparenta si stabilitate legislativa. Stat mai putin inseamna eficienta si productivitate mai mari si, nu in ultimul rand, coruptie mai putina. In sfarsit, romanii trebuie sa deschida o dezbatere asupra valorilor fundamentale, iar asta nu numai in ceea ce priveste libertatea individuala, egalitatea si dreptatea sociala.
Toate aceste prioritati sunt numai o parte a unui eventual program de modernizare a Romaniei si, cel mai important lucru, sunt elemente ale unui program de centru-dreapta. Or, pentru a doua oara, avem sansa istorica sa il si realizam si sa ne eliberam o data pentru totdeauna de trecutul comunist. Pentru asta, avem nevoie de un guvern care sa realizeze aceste reforme sub autoritatea unei majoritati clare de centru-dreapta
PDL-PNL-UDMR. Traian Basescu a demonstrat ca este un politician redutabil, care isi ciuruieste adversarii. Foarte bine. Acum este timpul sa intre in istorie. Daca asta inseamna sa faca anumite compromisuri care nu compromit, sa le faca! Daca inseamna sa renunte la unii oameni devotati precum Elena Udrea, asta e. Au patit-o altii mai rau.
De cealalta parte, PNL trebuie sa inteleaga ca nu este franciza Rompetrol, ca are o responsabilitate fata de viitor si ca ambitia lui Dinu Patriciu si ura lui fata de Basescu pot sa ii ingroape pe liberali cu trecutul lor glorios cu tot. Daca asta inseamna ca trioul Antonescu-Orban-Nicolai sa fie sacrificat, este un sacrificiu minor.
Cum vor face asta nu are importanta. Sa convina asupra unui premier cu suficiente recomandari liberale incat sa fie acceptat de ambele parti, cu increderea ca dupa trei luni nu sunt dati afara de la guvernare. Sa puna in scris toate conditiile care le trec prin cap ca identitatea le ramane intacta, sa o roage pe Angela Merkel sa le imprumute protocolul de guvernare dintre CDU si FDP. Sa isi exileze oligarhii, fie ca e vorba de grupul Golden Blitz, fie ca e vorba de Patriciu, daca e nevoie, dar sa nu rateze aceasta sansa pentru ca alta nu vor mai primi.
