După ce şi Statele Unite şi-au anunţat, înaintea şedinţei board-ului FMI, susţinerea pentru candidata franceză, numirea acesteia a fost doar o formalitate; în prealabil, China, Brazilia, Rusia şi statele europene îşi anunţaseră preferinţa pentru Lagarde, în detrimentul singurului contracandidat, Agustin Carstens, guvernatorul Băncii Centrale a Mexicului.
Direcţia care va fi adoptată de FMI în urma numirii franţu¬zoaicei în fruntea sa a fost descrisă de Christine Lagarde în declaraţia sa de susţinere a candidaturii, din 23 iunie. Atunci, Lagarde lăuda reformele structurale începute de predecesorul său, Dominique Strauss-Kahn, adăugând totodată că aceste reforme trebuie continuate; în special, „acţiunile de susţinere a economiei globale şi a stabilităţii financiare vor trebui să conţină răspunsuri mai rapide, să fie imparţiale şi balansate”.
Conform lui Lagarde, problemele cele mai arzătoare ale FMI sunt regenerarea inegală a economiei mondiale, redeschiderea unor dezechilibruri globale, fluxuri de capital care pot destabiliza economia, creşterea inflaţiei şi a şomajului şi dificultăţile cu care se luptă anumite state.
România nu este o prioritate pentru FMI
Anul trecut, într-un discurs ţinut în Parlamentul României, Dominique Strauss-Kahn, predecesorul lui Christine Lagarde, atrăsese atenţia că împrumuturile acordate de FMI României nu sunt suficiente pentru ieşirea din criză şi că este nevoie de o schimbare de comportament în întregime.
Strauss-Kahn apreciase că „chiar dacă economia îşi revine, cum este situaţia şi în România, veţi avea o creştere a şomajului mai multe luni”. Fostul director al FMI subliniase, de asemenea, riscul pe care o economie emergentă şi-l asumă în momentul în care se bazează pe capital străin şi, deşi lăudase deciziile luate de guvernul României în timpul crizei, apreciase de asemenea că „situaţia ar fi putut fi însă mai rea pentru mulţi dintre dumneavoastră”.
Spre deosebire de Dominique Strauss-Kahn, care a vizitat de două ori România, pentru Christine Lagarde ţara noastră este încă o necunoscută; pentru început, este de aşteptat ca ea să continue linia trasată de Strauss-Kahn şi de şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks.
În orice caz, România nu se va afla pentru început pe lista priorităţilor lui Lagarde, fiind de aşteptat ca o mare parte a agendei sale să fie dedicată problemelor Greciei şi ale altor state din zona euro. Aşadar, programele FMI pentru România se vor derula probabil în continuare ca până acum.
O juristă la conducerea FMI
Deşi numirea lui Lagarde a fost criticată de mulţi analişti, aceştia nu au pus la îndoială calităţile acesteia, ci au lamentat mai curând faptul că, prin ascensiunea sa la vârful FMI, instituţia rămâne în continuare inaccesibilă unor experţi deosebit de calificaţi, dar care au însă ghinionul să nu fie europeni.
Născută în 1956 la Paris, Lagarde, absolventă a Facultăţii de Drept din capitala Franţei, a lucrat timp de peste 20 de ani în firma de avocatură Baker&McKen¬zie, unde în 2004 a fost numită în funcţia de preşedinte al comitetului de strategie globală. În 2005, Lagarde şi-a făcut intrarea în politică, ca ministru al Comerţului şi Industriei în cabinetul lui Dominique de Villepin. Din iunie 2007 a fost ministru de Finanţe – iar propulsarea ei la vârful FMI este, deocamdată, punctul culminant al carierei sale.
NEW YORK
DSK îşi aşteaptă procesul
Revenit în atenţia media datorită numirii lui Christine Lagarde în fostul său post, Dominique Strauss-Kahn se află în continuare în arest la domiciliu într-un apartament din Manhattan.
Următoarea sa apariţie publică va avea loc în 18 iulie, când, la Curtea Supremă de Justiţie a statului New York, se vor discuta cel mai probabil teme legate de procedurile procesului său. Strauss-Kahn nu poate părăsi apartamentul decât pentru întâlniri cu doctorii sau avocaţii săi.
