Pentagonul a evocat un nou plan privind construirea unui lanţ de baze militare în Africa, Asia de Sud şi Orientul Mijlociu pentru blocarea expansiunii Statului Islamic dincolo de fieful său din Siria, arată New York Times.
Creşterea francizelor Statului Islamic – cel puţin opt grupuri islamiste au jurat credinţă reţelei jihadiste – a determinat o dezbatere în cadrul Administraţiei Obama privind modul de a face distincţie între filialele care constituie o ameninţare imediată pentru SUA şi Europa şi celelalte care sunt mai mult focalizate asupra regiunii lor. Unii responsabili americani arată că grupurile regionale s-au raliat SI din oportunism, pentru a-şi întări influenţa locală şi statura mondială. În mijlocul acestor dezbateri, înalţi responsabili militari au precizat pentru Casa Albă că o reţea de baze militare în Africa, Orientul Mijlociu şi în Asia de Sud ar putea fi utilizate pentru colectarea de informaţii şi pentru efectuarea de lovituri contra filialelor îndepărtate ale grupului terorist. Acest lanţ de baze ar servi şi ca placă turnantă pentru trupele operaţionale speciale şi pentru agenţiile de informaţii care execută misiuni anti-terorism într-un viitor previzibil. De asemenea, planul ar asigura ceea ce Pentagonul numeşte o „durabilă” prezenţă militară americană în unele din regiunile cele mai instabile din lume.
Media americană subliniază că propunerea privind un nou sistem de paritate, prezentat Casei Albe în toamnă de generalul Martin Dempsey, nu viza să fie o propunere specifică a Pentagonului pentru lupta contra membrilor organizaţiei teroriste Statul Islamic, cunoscută şi ca ISIS sau ISIL. Planul Pentagonului este destinat în principal unei reexaminări a modului în care poziţiile militare la sol pot acţiona în viitoarele misiuni de luptă contra terorismului, dar îngrijorarea din ce în ce mai mare privind o ameninţare a metastazelor Statului Islamic conferă o nouă urgenţă discuţiilor.
Planul a fost întâmpinat cu o anume rezervă la departamentul de Stat american, preocupat de o prezenţă militară permanentă în Africa şi Orientul Mijlociu. Diplomaţi de carieră au avertizat de multă vreme contra militarizării politicii externe americane în timp ce Pentagonul a realizat noi relaţii cu guverne străine avide de ajutor militar. Puţin timp după intrarea în retragere a generalului Dempsey, în septembrie, secretarul Apărării, Ashton Carter a făcut referire la planul Pentagonului.
Colaborare cu Washingtonul
Potrivit analiştilor, pentru ca abordarea să aibă şanse de succes, comandanţii regionali americani, diplomaţii şi agenţii secreţi vor trebui să lucreze în strânsă colaborare şi cu Washingtonul, ceea ce aşa ceva nu s-a produs până astăzi, pentru combaterea ameninţărilor dincolo de frontiere. Responsabili din Pentagon precizează că propunerea noii arhitecturi de baze cuprinde patru „stupuri” – inclusiv extinderea bazelor existente în Djibouti şi în Afganistan – şi mai multe baze mici, unde instalaţiile vor fi elementare în ţări care ar putea include Niger şi Camerun, unde în prezent SUA execută operaţiuni fără arme, cu drone de supraveghere. Centrele de activitate vor varia, cu trimiterea de trupe americane între 500 şi 5.000 de persoane şi costul anual probabil va fi de „mai multe milioane de dolari”, în principal pentru schimburile de personal. Totul va fi supus aprobării naţiunii-gazdă.
Recalibrarea bazelor vechi
Armata dispune deja de baze locale pentrua proceda la o expansiune. În cursul ultimilor 12 ani, Pentagonul a transformat ceea ce era o decrepită bază franceză a Legiunii străine din Djibouti, în Cornul Africii într-o tentaculară instalaţie cu 2.000 de trupe americane pentru operaţiuni militare în Africa de Est şi în Yemen. De asemenea, armata americană a recurs la o constelaţie de piste de aterizare în Africa, mai ales în Etiopia şi în Burkina Faso, pentru misiuni de supraveghere efectuate cu drone sau avioane turbopropulsoare, concepute pentru obţinerea de informaţii asupra grupurilor militare din partea de nord a continentului african.
Planul Pentagonului se referă şi la o placă turnantă în Orientul Mijlociu, posibil Erbil, în nordul Irakului, unde sunt staţionaţi majoritatea celor 3.500 de militari americani aflaţi în Irak. Noua abordare încearcă să aducă o serie de baze ad-hoc existente într-un sistem coerent care ar fi în măsură să facă faţă ameninţărilor regionale din partea SI, Al Qaeda sau alte grupuri teroriste. Se va veghea ca bazele să primească o finanţare regulată în bugetele anuale ale Pentagonului şi se va putea redimensiona desfăşurarea trupelor, în special în rândul forţelor speciale care pe viitor ar putea executa misiuni timp de mai multe luni.
Divergenţe
Surse din Pentagon arată că propunerile sunt încă la început şi unii responsabili susţin un lanţ mai mare de noi baze în Africa de Vest, în timp ce alţii, conştienţi de temerile africane privind o creştere a ponderii militare americane pe continent, afirmă că principala placă turnantă pentru vestul african ar fi în fapt situată în sudul Europei. Serviciile secrete americane sunt încă în divergenţă în ce priveşte modul în care diferitele filiale sunt legate de conducerea SI dar sunt unanime privind prezenţa SI în Libia şi faptul că alte francize au legături strânse cu liderii grupării autoproclamată „Califatul SI, în Siria şi în Irak” şi faptul că vizează să-şi îndeplinească programul de atacare a Occidentului.
» Generalul Joseph E. Dunford Jr., care conduce Statele Majore reunite, a declarat că nu vede diferenţe între filialele SI şi includerea lor în Statul Islamic face parte dintr-o „dinamică globală“.
