» Cunoscuta si sub denumirea de Cazino, zona veche a orasului reuneste cele mai multe obiective istorice.
» In prezent, pana in 10.000 de persoane de diverse etnii locuiesc in acest cartier, domiciliate in foste case boieresti, acum revendicate.
» Orasul vechi este in continuare strajuit de marile moschei ale etnicilor musulmani si de bisericile crestine.
In urma cu aproximativ 2600 de ani, grecii din Milet au intemeiat pe locul actualului oras Constanta o colonie pe care au numit-o Tomis, "locul taierii". Navigatorii eleni credeau ca aici poposise legendarul Iason cu a sa corabie "Argos" pentru a-l sacrifica pe unul dintre fiii regelui din Colchida. Colonistii din tara miticului Homer au gasit in aceasta zona o asezare a bastinasilor geti, cu care mai intai s-au invecinat si pe care ulterior au "adus-o" intre zidurile noii cetati. In prezent, actualul oras-port Constanta domina linistitul Pont de pe acelasi mal, pe care altadata il stapaneau "miletienii". "Plamanul" orasului nou continua sa fie Peninsula, cartier milenar inconjurat de vechile ziduri ale coloniei elene si care adaposteste aproape toate cladirile cu importanta istorica. Zona Cazino, cum mai este ea denumita de catre localnici, se leaga in nord de cateva mari artere ale centrului, bogat si el in edificii, in special construite dupa 1878. In momentul de fata, Peninsula cuprinde pana in 10.000 de locuitori, multe dintre imobilele vechi ale zonei fiind acum spatii comerciale sau cladiri revendicate aflate in litigii. Autoritatile constantene au elaborat un proiect care prevedea valorificarea patrimoniului istoric din aceasta zona. O sosea ar fi trebuit sa traverseze prin subteran Piata Ovidiu, iar de-a lungul ei sa se amenajeze galerii comerciale cu pastrarea in acelasi timp a vestigiilor arheologice care se gasesc din abundenta. Pe de alta parte, era programata blocarea circulatiei rutiere in toata zona veche, iar strazile ar urma sa gazduiasca bazare care sa puna in valoare caracterul cosmopolit al regiunii (strada greaca, turca etc.). Acest program a fost elaborat in urma cu mai bine de cinci ani, dar nici pana in prezent nu a primit toate aprobarile necesare.
Actuala sa "avere" este insa formata din numeroase obiective turistice, ansambluri statuare, lacasuri religioase si culturale si, evident, ruinele vechii cetati. Mult mai bogata "urbanistic" este zona "de granita" – "nordul" marginit de Gara CFR si intretaiat de Bulevardele Carol (actual Tomis) si Regina Maria (Mamaia) si unde potrivit autoritatilor locuiesc peste 50.000 de persoane. Specific Dobrogei, zona Centru-Peninsula este una "pestrita", imobilele impozante, cu parfum de secol XIX, care adapostesc astazi diverse institutii, invecinandu-se cu ruinele cucerite de igrasie ale vreunei cladiri lasate de izbeliste. Credincioasa cosmopolitismului traditional, "regiunea" este locuita de persoane de diferite etnii, de la rromi "cazati" de comunisti in fostele case boieresti, la "dobrogeni" mai noi sau mai vechi (multi asa-zisi colonisti adusi dupa 1950 din Muntenia si Oltenia) pana la etnici musulmani, turci si tatari care altadata formau populatia majoritara. De aici, din Peninsula antica, a pornit dupa 1878 urbanizarea Constantei, pana la acea data fostul Tomis ajungand sub dominatia otomana doar un modest sat cu pretentii de oras-port.
Piata lui Ovidiu
Nu poti vorbi despre peninsula sud-estica a orasului fara sa faci referire la marele Ovidius Pubius Naso, poetul latin de geniu care a trait aici, exilat de imparatul Octavian Augustus, intre anii 8 si 17 d. H. Artistul a scris pe aceste taramuri celebrele sale Triste si Pontice, precum si cateva poeme in limba bastinasilor geti, care din nefericire s-au pierdut. Statuia sa domina marea piata ce-i poarta numele si, dupa cum se stie, a fost realizata in 1887 de sculptorul italian Ettore Ferrari. In acea vreme, Constanta numara in jur de 11.000 de locuitori, mai bine de jumatate locuind pe stradutele strajuite de Bulevardele Carol si Elisabeta (ultima artera a urbei, paralela cu Portul Tomis). In jurul statuii lui Ovidius se derula zilnic comertul necesar orasului pentru a supravietui. Marfuri venite din Romania Mare luau drumul Portului aflat in plina dezvoltare, iar in "agora" din jurul statuii, negustorii armeni, greci si evrei isi indemnau musteriii sa cumpere "comorile" aduse din departari. Turcii ramasi dupa Razboiul de Independenta isi deschideau magazinele imediat dupa prima rugaciune a zilei si ii indemnau pe trecatori sa le "calce" pragul pentru a gusta braga rece sau celelalte produse traditionale. De aici, din piata "batranului poet roman", a inceput modernizarea Constantei. Dupa ce in 1895 s-a infiintat Serviciul Maritim Roman, din Portul Constanta au inceput cursele regulate spre Istanbul, Pireu, Rotterdam etc. In prezent, in zona veche dainuie inca edificiile, religioase sau culturale, construite in acea perioada. In 1895 a fost ctitorita Catedrala Sfintii Apostoli Petru si Pavel, iar 15 ani mai tarziu, in nordul Peninsulei (actuala zona Piata Grivitei), a aparut Biserica Adormirea Maicii Domnului. Chiar in fata Statuii lui Ovidiu, in perioada 1911-1921, a fost construita cladirea primariei, care acum gazduieste Muzeul National de Arheologie Constanta. In acea vreme (imediat dupa primul razboi mondial) gara orasului era pe strada Traian (zona Palatului Justitiei), iar statiunea Mamaia era o zona larga de vile a burghezilor, care ajungeau la "mosii" mergand pe Bulevardul Regina Maria. Marginea sudica a pietei este strajuita si acum de una din cele mai frumoase moschei ale islamismului balcanic. Moscheea Carol a fost ridicata de un arhitect roman in 1912, pe bazele vechii geamii Mahmudia (construita in 1822). Marea moschee atrage anual mii de turisti din intreaga lume, dornici sa urce cele 140 de trepte ale scarii interioare si sa vada orasul din varful minaretului in stil maur, inalt de 47 de metri. O alta mostenire musulmana este geamia Hunkiar (Azizia), din extremitatea nordica a Pietei, ctitorita in 1869 de sultanul Abdul Aziz si care de curand a fost renovata si consolidata.
Orasul "frumosilor nebuni"
Fostul catun de altadata a devenit la sfarsitul veacului al XIX-lea una din destinatiile de vacanta cele mai cautate de catre burghezii si mosierii din intreaga tara. Portul Constanta era la randul sau capitala comertului romanesc si atragea anual mii de negustori de diverse etnii. Marele poet Mihai Eminescu venea des la Kustendje (vechiul nume turc al urbei), pentru a se relaxa, de aici el trimitandu-i Veronicai Micle numeroase scrisori de dragoste, ramase in literatura romana ca opere de mare valoare. In primii ani ai veacului al XX-lea, Hotel Palace atragea vara protipendada Romaniei independente, "misiune" impartita mai tarziu cu Hotelul Grand si cu Hotel Carol. Poetii si artistii secolului al XIX-lea veniti la mare amintesc adesea de Stradela Vanturilor, o "ulita" extrem de pitoreasca de numai cativa zeci de metri lungime, care coboara spre Portul Tomis si care este si acum cea mai mica strada a orasului. Se cunoaste faptul ca lui Eminescu ii placea foarte mult sa stea pe malul marii (in zona actualei faleze Cazino), la cativa pasi de Farul Genovez. Acest obiectiv care strajuieste si astazi faleza Cazinoului a fost construit in jurul anului 1858 de o companie britanica, in amintirea colonistilor italieni prezenti in aceasta zona intre secolele al XIII-lea si al XV-lea. In amintirea acelor vremuri, in care "Luceafarul" isi trata bolile de trup si suflet la mal de mare, s-a construit si un bust al marelui poet. Am lasat intentionat la urma Cazinoul din Constanta, simbolul orasului si cladirea care a dat numele unui intreg cartier. Arhitectul francez Daniel Renard a facut in 1903 proiectul acestui edificiu, care a fost construit insa in 1909 si inaugurat un an mai tarziu. De aproape un veac, Cazinoul domina faleza vechiului Tomis si a fost martorul tacut al vremurilor tulburi de razboi, al naufragiilor dramatice, al povestilor de dragoste, al vietii…
» Fostul catun de altadata a devenit la sfarsitul veacului al XIX-lea una din destinatiile de vacanta cele mai cautate de catre burghezii si mosierii din intreaga tara.
