Nu sunt un rival al supermarketurilor. Ci un sustinator. Pentru eficienta cumparaturilor. Hipermarketul inseamna si civilizatie, reglarea pietei, dar si concentrare de oferte. Ceva-ceva trebuie facut insa si pentru producatori. Macar sa nu ramana cu marfa nevanduta. E vorba de o legislatie pentru structuri care sa permita pana si babutelor sa-si valorifice cele cateva papornite cu ridichi in centre de achizitii. Oferta romaneasca a fost practic ucisa. Daca marii producatori se pot revolta, la raft, cei mici ce pot face?
Povestea despre parfumatul fruct al toamnei a cazut pe capul unui pomicultor cand a estimat o productie de 15 tone de gutui din livada sa. S-a dus imediat cu gandul la supermarketuri, locurile unde marfurile se vand cu tonele. Va livra toata productia. A dat o raita. Gutuile sale erau la fel de mari, dar mai parfumate. si culoarea era atractiva – galben-auriu. Cele de pe raft erau cam verzi si fara parfum. In plus, in livada sa a folosit ingrasaminte naturale, iar in locul pesticidelor impotriva daunatorilor a aplicat combaterea biologica. Gutui ecologice – cum a auzit ca se numesc.
S-a adresat mai intai supermarketului "C1", specializat in "preturi mici". S-a gandit omul ca la pretul de raft de 6 RON/kg poate sa ceara si el 2 RON. I s-a explicat sa revina mai aproape de culesul fructelor. si a revenit, chiar cu mostre. I s-a explicat ca cel mai bine ar fi sa lucreze cu un distribuitor pentru supermarketuri. I s-a indicat si un nume. A aflat ca acesta este de mai multi ani pe piata, pe produse din import, "ca astea merg". Il intereseaza, dar sa mai scada din pret. Cat? Cat crede. si sa aiba grija cum le culege: cu codita si doua frunzulite. S-a apucat omul de cules, l-a cautat pe distribuitor. Sa mai astepte, ca are gutui din Grecia si Turcia. Timpul trecea. Pomicultorul s-a adresat atunci supermarketului "C2". Sa aduca mostre. Dar sa fie livrate in ladite de 5-6 kg. si fara frunzulite. A cumparat ladite din lemn de la o fabrica din Urziceni. Pomicultorul se tot intreba: "Ce fac in plus greii comertului daca el aduce gutuile direct in ladite si asa sunt livrate la cumparator?". A luat la mana gutuile si a taiat coditele, cu tot cu frunze. Cand sa le vanda, "C2" s-a razgandit. A ajuns la alt distribuitor. Acesta i-a explicat ca ar fi primul an cand distribuie fructe romanesti. L-ar interesa mai mult mere pentru industrializare, cu destinatia Ungaria. Dupa un timp, a abandonat si aceasta pista. A apelat la supermarketul "M". Trebuia sa faca un contract inca din primavara. Procedura este lunga. Sa se adreseze mai bine unui distribuitor. Acesta i-a spus ca va "lista" gutuile si, daca primeste comenzi, o sa-l contacteze. S-a dus si la hipermarketul "K", la persoana de la "achizitii". Aici credea ca va da lovitura: nu avea gutui romanesti. Esec total. I s-a spus sa incerce si la angroul Voluntari. A tratat cu un negru care lucra pentru un turc si cu un grec care vindea gutui turcesti. Esec.
Pomicultorului i s-a spus chiar ca gutuile se bucura in randul consumatorilor de o apreciere deosebita. Atunci de ce nu i le-a primit nimeni? Pe cine trebuia sa "omeneasca" de la gigantii din retail? Dupa periplul prin supermarketuri, pomicultorul a aflat si de unele taxe ascunse, pe care nu le intelegea. Ar fi acceptat ca supermarketul sa castige si 100%, numai sa nu ramana cu un vagon si jumatate de gutui.
Pomicultorul nostru a aplicat si el sintagmele supermarketurilor: "cel mai mic pret", "cel mai bun pret". L-a scazut pana la 1 leu/kg. Fata de 8 lei cat ajunsesera gutuile in unele supermarketuri, era ceva. Nici asa n-a avut succes. In final, s-a gandit sa le dea spre prelucrare unor fabrici de dulceturi. Nu aveau linii de productie pentru gutui. Ce-ar fi sa le transforme in peltea? Hipermarketurile nu achizitioneaza insa conserve facute in gospodarie.
Abia acum a inteles de ce Romania a inregistrat cea mai mare scadere a veniturilor pe cap de agricultor din UE. Pomicultorul se hraneste cu iluzia ca vor veni vremuri mai bune pentru producatori, altfel nu-i ramane decat sa puna toporul pe falnica-i livada de gutui. El nu poate reactiona in fata "granicerilor" din comert.
Un cod de bune practici este util, dar accesul agricultorilor este oprit la raft de "gardienii" sau "vamesii" comertului. Discutia despre hipermarketuri s-a dovedit prolixa. Cydonia oblonga ingalbeneste in fata peltelei de fiecare zi, a vorbariei goale.
