Intre democratul Barack Obama si republicanul Ronald Reagan exista numeroase asemanari, sustine intr-un articol publicat recent in "New York Times" Lou Cannon, autorul a cinci carti despre liderul din anii ‘80.
Atat Obama, cat si Reagan le-au urmat unor presedinti extrem de nepopulari – Jimmy Carter, respectiv George W. Bush –, care au avut, la sfarsitul mandatului lor, aceeasi rata scazuta de aprobare din partea alegatorilor, de doar 34%. Increderea in institutia prezidentiala a fost restabilita rapid, cota de popularitate a lui Barack Obama mentinandu-se la peste 60% de la investire, iar cea a lui Reagan crescand pana la 68% dupa ranirea sa intr-o tentativa de asasinat, pe 30 martie 1981.
Dincolo de abilitatile retorice si de conectare cu publicul, Obama si Reagan sunt priviti ca doua personalitati opuse. Reagan considera ca guvernul este problema, intrucat stanjeneste initiativa privata. Din acest motiv, a promovat o politica de reducere a reglementarilor si a implicarii statului, dublata de micsorarea taxelor. Dimpotriva, Obama considera ca statul este esential, mai ales intr-o perioada de criza, drept pentru care a propus si a luat masuri pentru stoparea exceselor gigantilor de pe Wall Street si a marit taxele pentru cei bogati, pentru a suporta costul unui sistem aproape general de asigurari sociale. Dar nici chiar aceasta deosebire nu este atat de mare cum pare, intrucat Reagan a fost extrem de atent la efectele sociale ale masurilor sale, bazandu-se pe propunerile unei comisii bipartizane, aminteste Cannon.