Colonistii Republicii au controlat comertul maritim din zona Pontului Euxin intre anii 1261 si 1484, lasand numeroase vestigii si punandu-si amprenta asupra culturii dobrogene. Potrivit istoricului Stefan Andreescu, navigatorii italieni si-au continuat activitatea si dupa ce turcii au cucerit Dobrogea de la urmasii lui Mircea cel Batran. Cu acordul Imperiului Bizantin, genovezii au stapanit cetatile de la Gurile Dunarii (Cetatea Alba, Solina, Vicina, Chilia, Donavici si Sancti Georgi) si si-au infiintat baze in porturile din Constanta si Pangalia. Numerosi istorici sustin ca cetatile Enisala si Licostomo (locatie probabila Chilia Veche) au fost construite de inginerii republicii, teoria fiind confirmata de particularitati arhitectonice si de vestigiile descoperite in situri.Comunitate vestita de navigatori, Genova sau Zena, cum este ea denumita in dialectul local, s-a infiintat in urma cu aproape doua milenii in actuala regiune italiana Liguria si s-a identificat intotdeauna cu domeniul maritim. Dupa o istorie zbuciumata, portul "Genuia" este considerat si in prezent al doilea ca marime din Marea Mediterana, dupa Marsilia. Fosta colonie romana, controlata ulterior de tribul lombarzilor, Genova a devenit republica inca din anul 1100, fiind unul dintre cele mai vechi orase ale lumii cu organizare democratica. Istoria maritima a Zenei este una extrem de bogata, navele republicii ajungand de-a lungul timpului, "peste mare", in nordul Africii si Orientul Mijlociu. Printre posesiunile sale din Evul Mediu timpuriu s-au numarat si insulele vecine, Cerdela, Corega si mai ales Sicilia, colonii pentru care multe decenii s-a razboit cu marea sa rivala Venetia, si aceasta din urma republica.
Monopol la Pontul Euxin
La mijlocul secolului al XIII-lea, Dobrogea se afla sub dominatia Bizantului, imperiu care adusese in zona crestinismul ortodox, dar care in acea perioada incepuse sa tremure deja sub loviturile pericolului musulman. Fostele colonii grecesti din vestul si nordul Marii Negre reprezentau o tinta extrem de interesanta pentru marinarii genovezi care aveau nevoie de noi piete de desfacere. Potrivit istoricului Stefan Adreescu, autorul cartii "Genovezi, romani si tatari in spatiul pontic", influenta republicii in zona Dobrogei incepe in 1261, cand printr-un tratat de alianta Bizantul le preda marinarilor italieni monopolul comercial in Marea Neagra. Este anul de nastere a dominatiei genoveze pe teritoriul pontic si al inceputului unei perioade extrem de infloritoare, care avea sa dureze timp de mai bine de doua secole. Monopolul este confirmat de un document datat 1360 si care apartine unui notar genovez, Antonio de Podenzolo, care isi avea sediul in cetatea Chilia, unul dintre centrele republicii. Acesta este cel care aminteste despre activitatea comerciala extrem de bogata, despre tranzactiile cu grau, peste, vin sau miere, produse care luau drumul Constantinopolelui.
Marile centre
Imediat dupa alianta din 1261, comerciantii Zenei au sosit in Dobrogea si s-au stabilit in vechile colonii grecesti, "centrul operational" fiind insa in nordul provinciei, la gurile Dunarii, unde controlau cetatile Moncastro (Cetatea Alba), Chilia si Vicina (Isaccea). Portulanele vremii mentioneaza si activitatea desfasurata la Caffa (in Crimeea), dar mai ales profitabile tranzactii incheiate la Solina (Sulina), Proslavita (Nufarul), Sancti Georgi (Sfantul Gheorghe), Donavici (Dunavat). Pe raza actualului judet Constanta erau preferate porturile Constanta si Pangalia (Mangalia), dar acestea erau mai degraba baze de tranzit si mai putin "cartiere generale". Despre Constanta, geograful Pietro Visconti mentiona intr-un portulan datat 1318 ca este o baza auxiliara a republicii, unde existau cateva depozite de grane, cateva dane de debarcare special create pentru genovezi, un dig de protectie si un zid exterior de aparare impotriva potentialilor atacatori. Vechiul Tomis se lauda si in prezent cu misteriosul far genovez, despre care se presupune ca ar fi fost ridicat prin sec. al XIII-lea. Unele voci sustin insa ca farul, functional pana in 1913, a fost de fapt ridicat prin 1850 de o companie engleza.
Minunile de la Enisala
Numita de bizantini Heracleea, cetatea amplasata intre actualele localitati Babadag si Tulcea reprezinta una dintre cele mai puternice dovezi ale dominatiei genoveze. Am omis dinadins aceasta asezare de pe lista centrelor italiene, intrucat particularitatile sale o fac sa merite o abordare speciala. Aflat si in prezent intr-o stare foarte buna de conservare, situl arheologic de la Enisala le ofera vizitatorilor adevarate minuni arhitectonice, unice in regiunea noastra, cum este cazul turnului hexagional, al cetatii interioare sau al celor cinci turnuri rectangulare inca foarte bine patstrate. In acest sit arheologii constanteni au descoperit numeroase vestigii bizantine si genoveze. Nu se stie inca foarte bine daca a fost ridicata de bizantini sau chiar marinarii italieni au fost cei care au creat aceasta cetate. Specialistii au stabilit ca este vorba despre o constructie din secolele XIII-XIV, perioada in care ambele entitati (republica si imperiul) ar fi putut decide ridicarea sa. Istoricul Radu Stefan Ciobanu sustine insa ca genovezii au fost cei care au construit-o, imediat dupa alianta din 1261, existand particularitati arhitectonice specifice italienilor care confirma aceasta ipoteza. Prima mentiune a cetatii este cea din cronica lui Sukrullah (sec. al XV-lea), istoricul turc vorbind despre Enisala (Eni Sale – Satul Nou) ca fiind una din cetatile cucerite in 1388 de sultanul Baiazid.
O alta geografie a zonei
In secolele XII-XV, estul si nordul provinciei Dobrogea aveau o cu totul alta configuratie, multe dintre localitatile aflate acum departe de zonele maritime avand pe atunci iesire la mare. Astfel, lacurile Babadag si Razelm erau unite si formau un golf al Marii Negre, iar Caraorman era o insula unde genovezii ii trimiteau in exil pe cei care savarsisera vreo grava infractiune. De asemenea, in nord, canalele Dunavat (Donavici) si Cernet (Aspera) erau navigabile, vasele republicii circuland fara teama ca s-ar putea impotmoli.
Licostomo sau Gura Lupului
Una dintre posesiunile italice a caror existenta prezinta inca numeroase enigme este Licostomo (Gura Lupului), o asezare militara pe care unii istorici au localizat-o pe o insula din zona Chilia Veche (grecii ii spuneau Achileea), mai exact pe langa Periprava. Se pare ca cetatea ar fi fost ridicata prin secolul al IX-lea de bizantini, dar exista numerosi arheoologi care sustin ca Cetatea Lupului este totusi o "inventie" genoveza, creata special pentru a apara centrele comerciale de la Gurile Dunarii.
Sub dominatia otomana
Coloniile genoveze au reusit sa supravietuiasca si cateva zeci de ani, dupa ce Dobrogea a cazut sub dominatie otomana. Dupa 1420, Tara Romaneasca a urmasilor lui Mircea cel Batran isi pierde influenta in zona de la malul Marii Negre, in conditiile in care Bizantul se retrasese de mult din zona, preocupat sa-si intareasca pozitiile din jurul capitalei Constantinopole. Ramasi singuri, genovezii au abilitatea de a incheia acorduri convenabile si cu noii stapani, care le permit continuarea activitatii pana aproape de sfarsitul secolului al XV-lea. Ultimele mentiuni ale coloniilor genoveze sunt dintr-un document editat in 1484 si care mentioneaza preluarea de catre turci a porturilor Chilia si Cetatea Alba. Este o certitudine faptul ca in jurul anilor 1500 comerciantii italieni incep sa paraseasca zona devenita raia turceasca, fie pentru a reveni in republica natala, fie pentru a se transfera in alte colonii. Insa in acea perioada anii de glorie a Genovei apusesera, locul sau de dominator al marilor europene fiind luate de alte state.
