Nu exista eveniment mai important in Romania decat votul anti-DNA (si posibila disparitie a institutiei) cand la Bucuresti se afla misiunile de monitorizare pentru raportul din luna mai privind progresele Romaniei. Inspectorii ne coplesesc cu amabilitati, dar au propriul lor cantar, nu se uita la reclame. Ii intereseaza ce face DNA si mai putin cat de revoltati sunt unii de felul cum se desfasoara anchetele. Senatorii, desi din aliante diferite, au avut o pozitie conservatoare, dandu-si mana pentru desfiintarea DNA; asta, ca sa nu le vina randul prea repede la extemporale.
N-ai sa auzi la parlamentele occidentale de chiul. Se cunosc cateva cazuri (votul era important si nu se intrunea majoritatea) cand parlamentarii au fost transferati de la spital. I-au adus pe targa. Pana aici mergeau disciplinarea si organizarea majoritatii pentru a obtine votul!
La noi, ca la nimeni! Poti sa boicotezi ordonanta DNA si apoi sa te scuzi ca erai pe hol cand s-a votat si n-ai fost „atentionat”. Ce face Alianta cu parlamentarii care n-au votat cum era firesc ori care s-au abtinut? Asumarea raspunderii guvernamentale asupra legii DNA ar scoate la iveala cat de viabila este majoritatea parlamentara.
DNA are nevoie de libertate de miscare, nu de inghetarea dosarelor. Este nevoie de sustinere politica in lupta impotriva coruptiei. Coruptia s-a specializat, s-a nuantat, s-a modernizat. A reduce acum motoarele inseamna un vot de blam pentru prima incercare reala in lupta anticoruptie si a eficientei ei.
Anchetarea parlamentarilor (demnitarilor – in general) trebuia simplificata. Se tot vorbeste de un obstacol de natura legala. Mai curand ar trebui eliminat obstacolul din Constitutie.
Respingerea legii de aprobare a ordonantei DNA are si partea ei buna. S-a vazut cine se teme de lupta anticoruptie. Abia acum se vede apartenenta la lupta anticoruptie, cand actiunile juridice au luat amploare, iar alesii trebuie sa se supuna investigatiilor judiciare ca orice cetatean.
Respingerea ordonantei DNA a scos la iveala cat este de interesat PSD de lupta anticoruptie si cat este de preocupat de propriile interese. Liderii PSD, dar si parlamentari de diverse culori au continuat sa manifeste o solidaritate de gasca, ca intr-o coalitie ascunsa, atunci cand si-au simtit amenintate interesele personale.
Morar, la varsta si intransigenta sa, nu poate fi catalogat „comisar sovietic”. Dar criticii sai s-au radicalizat: „militienii” lui Basescu ar folosi metode securiste, intr-un „stat politienesc”. Se plang de „comandouri politice”, „justitie stalinista”, ca tocmai ei sunt „terfeliti public”. Se plang si de „politie politica”. Stiu ei cum arata politia politica? Daca ar fi intrat pe mana Directiei a VI-a sau a Directiei de Cercetari Penale din IGM, dupa ce erau trecuti prin „macavela” si „rotisor”, ar fi cerut singuri sa le perchezitioneze casa.
130 de procurori, 150 de ofiteri de politie judiciara si 45 de experti economico-financiari de la DNA chiar fac „politie politica”?
Nu zice un anchetat ca asteapta dezbaterea de la Judecatorie. Se napustesc, se dezlantuie asupra Justitiei, pe care incearca s-o discrediteze.
Solutia: intoarcerea legii! Pentru ca majoritatea in Senat o asigura targa, sa fie adusi la vot si bolnavii. Ca sa nu fie incalecati magistratii, iar neincrederea romanilor in puterea legislativa – mandria neamului nostru – sa nu sporeasca si sa duca la falimentul clasei politice.
