Şi când plouă e frumos pe valea Dunării, în Austria inferioară. Viaţa şi Dunărea îşi urmează cursul de mii de ani, de pe vremea romanilor ce şi-au stabilit cea mai mare aşezare din nord-estul imperiului aici, la Petronnel-Carnuntum, de pe vremea lui Richard Inimă de Leu.
Richard a fost închis într-o fortăreaţă cu vedere la fluviu, de pe vremea când barocul era la modă, iar mănăstirile benedictine îşi schimbau pe vecie menirea şi înfăţişarea devenind din temple ale religiei adevărate muzee de artă… de pe vremea habsburgilor care s-au simţit dintotdeauna bine adiaţi de briza ce venea dinspre apă.
Cel mai important oraş al regiunii Donau este Krems. Situat la aproximativ o oră de Viena cu maşina pe autostradă în direcţia Salzburg, Krems poate fi baza de unde să începeţi explorarea zonei. Dacă nu aveţi propria maşină luaţi trenul de la gara Franz Josef şi, pentru aproximativ 14 euro, ajungeţi pe malul Dunării, la Krems, tot într-o oră. Dacă vreţi o călătorie mai spectaculoasă, există vapoare care vă duc pe Dunăre de la Viena la Krems, însă doar în sezonul cald şi numai în zilele de duminică. Regiunea o puteţi explora în voie cu autobuzul, cu bicicleta sau, pentru cine e pasionat (rău de tot) de drumeţii, pe jos. Există şosele, drumeaguri, cărări şi trasee pentru orice mijloc de transport, însă de preferat e vaporul pe Dunăre sau bicicleta. De la Krems la Melk se poate ajunge cu trenul, vaporul sau autobuzul iar înspre Petronnel-Carnuntum sunteţi mai câştigaţi dacă vă întoarceţi la Viena. De aici luaţi trenul S7 de la gara Floridsdorf şi în mai puţin de o oră ajungeţi în vremea romanilor cu doar 10 euro.
Mănăstirea benedictină Melk Cine merge pe autostrada dinspre Viena înspre Salzburg n-are cum să rateze, în dreapta drumului, clădirea impunătoare a mănăstirii Melk. Mulţi s-au oprit să o viziteze şi mai mulţi au fost întotdeauna foarte grăbiţi şi s-au bucurat doar de privelişte. Mănăstire, muzeu, şcoală şi loc de relaxare, Melk are o istorie lungă şi interesantă, fiind construită iniţial ca fortăreaţă romană. A servit apoi drept curte a dinastiei Babenberg până în 1089, când Leopold al II-lea a transformat-o în mănăstire benedictină. Jakob Prantauer se numeşte cel care în 1702 a transformat mănăstirea în bijuteria de artă barocă ce atrage azi mai mult de un milion de turişti anual. Melk-ul îşi încântă vizitatorii şi cu expoziţiile permanente din muzeul mănăstirii, expoziţii ce vorbesc de istorie, religie şi lumi de mult apuse, când miracolele înfloreau la tot pasul.
Durnstein: Trecând Dunărea de la Melk înspre Krems, drumul şerpuieşte printre livezi de caişi (numitele marillen şi din care localnicii fac cel mai tare schnaps din Austria) şi dealuri presărate cu cetăţi până când un tunel în stâncă vă scoate în oraşul cetate Durnstein. Oprire obligatorie pentru orice croazieră de plăcere pe Dunăre, la Durnstein, veţi admira oraşul vechi impecabil păstrat, biserica cu turnuri aurite, ruinele fortăreţei unde a fost închis Richard Inimă de Leu şi, între două poze şi o cafea pe malul Dunării, veţi face plinul de suveniruri pentru cei dragi din nenumăratele magazine din centrul vechi.
Petronnel-Carnuntum: La est de Viena, pe malul Dunării se află ruinele în plină excavare a ceea ce a fost cea mai mare aşezare romană din această parte a imperiului. Situl arheologic este azi atracţie turistică. Mai multe case romane au fost reconstruite întocmai cum erau acum 2000 de ani şi partea interesantă este că aceste construcţii sunt perfect locuibile: bucătăriile se pot folosi şi iarna casele sunt încălzite prin acelaşi sistem ingenios inventat de romani. La Carnuntum săpăturile continuă şi inovaţiile în a prezenta publicului istoria într-un mod cât mai inedit nu se opresc aici. Cu cât arheologii vor scoate la lumină mai multe amănunte din viaţa de zi cu zi a strămoşilor noştri cu atât arhitecţii de azi vor încerca să creeze sau să recreeze cât mai fidel atmosfera din acele vremuri.
Excursia culturală pe Dunăre, în Austria, se încheie magistral într-un
alt loc de poveste, cu regine şi prinţi. Castelul Hof, situat pe o culme de
deal, acolo unde Dunărea trece în
Slovacia şi Bratislava, este doar la o aruncătură de băţ.
Castelul este astăzi muzeu, bineînţeles, şi majoritatea încăperilor au fost renovate şi dăruite publicului pentru a-i satisface curiozitatea referitoare la felul în care trăiau feţele regale în secolul trecut. Săli întregi în care sunt expuse obiecte de îmbrăcăminte şi mobilier originale, picturi înfăţişând viaţa la curte şi documente din epocă culminează cu marea sală de luat masa, perfect reconstruită, cu veselă din acele vremuri şi bucate din plastic. Iar piesa de rezistenţă este chiar dormitorul Mariei Tereza, celebra împărăteasă ce a domnit cu o mână de fier.
