România este cu mult în urma altor state europene – şi a calendarului stabilit pentru respectarea legislaţiei UE în ceea ce priveşte managementul deşeurilor. Potrivit Ministrului Mediului, Laszlo Borbey, România reciclează în prezent doar unu la sută din deşeurile pe care le produce, în condiţiile în care ţinta de reciclare este de 50 la sută până în 2020. Cea mai mare cantitate a deşeurilor, reciclabile sau nu, este depozitată la gropile de gunoi.
Singurul domeniu în care stăm mai bine este cel al reciclării ambalajelor – aceasta pentru că, şi până acum, companiile erau sancţionate dur dacă nu-şi reciclau un procentaj din ambalajele produse şi pentru că asociaţiile înfiinţate de companii în acest scop şi o serie de organizaţii non-guvernamentale s-au implicat în campanii menite să-i înveţe pe români să colecteze selectiv deşeurile refolosibile.
Obligaţii noi pentru producători şi comercianţi
Printr-o hotărâree de guvern publicată în Monitorul Oficial la sfârşitul săptămânii trecute, procentajul obligatoriu pentru firme, care creştea oricum anual până în 2013, a fost devansat cu un an. Aceasta, în condiţiile în care şi până acum cotele la PET-uri sau sticlă erau atinse tot datorită producătorilor. „Agenţii economici sunt obligaţi să atingă obiectivele cu un an mai devreme. Această abordare asigură pentru statul român şi autorităţile de mediu o mai mare stabilitate a obiectivelor la nivel naţional,” spune Sorin Popescu, directorul general al Eco-Rom Ambalaje, o organizaţie care coordonează colectarea şi reciclarea ambalajelor produse de peste 1.800 de companii, inclusiv mari producători de băuturi la PET sau doze de aluminiu.
Chiar dacă noua legislaţie pune mai multă presiune pe companii, Popescu spune că aceasta are un mare avantaj: stabileşte clar responsabilităţile tuturor factorilor implicaţi, de la autorităţile locale la consumatori. O noutate este introducerea comercianţilor în acest circuit: supermarketurile şi hipermarketurile trebuie să se asigure că producătorii bunurilor pe care le pun la vânzare pot gestiona ambalajele rezultate după consumul acestora. Astfel, companiile care până acum încercau – şi uneori reuşeau – să scape de obligaţia gestionării propriilor ambalaje trebuie să facă dovada faptului că sunt într-un sistem de reciclare, explică Popescu.
Companiile afiliate Eco Rom gestionează, potrivit propriilor statistici, aproximativ 65% din ambalajele puse pe piaţă, iar 78% dintre ambalajele reciclate la nivel naţional provin de la această organizaţie, conform raportărilor de la Administraţia Fondului de Mediu. Anul trecut, organizaţia a trimis la reciclat 53,7% din ambalajele produse de companiile afiliate.
Sancţiuni pentru edili şi consumatori
Acest lucru a fost posibil prin colaborarea cu autorităţile locale şi cu românii obişnuiţi, în condiţiile în care aproximativ 60% din deşeurile de ambalaje se află la consumatorul final.
Cu autorităţile locale, colaborarea s-a făcut pas cu pas, spune Popescu, de la proiecte-pilot începute în 2004 până la acoperirea a peste 150 de oraşe şi patru milioane de români.
Dacă, până de curând, autorităţile locale nu au considerat că reciclarea este neapărat o prioritate, acest lucru s-a schimbat după ce edililor li s-a impus să scadă cu 15% cantitatea de deşeuri depozitate. În caz contrar, pentru fiecare tonă în plus, amenda este de 100 de euro. Acest lucru a determinat mai multe primării să fie dornice să încheie parteneriate cu firme care se ocupă de colectare selectivă. În ceea ce-i priveşte pe locuitorii oraşelor sau cartierelor în care există puncte de colectare selectivă, aceştia riscă, potrivit noii hotărâri de guvern, amenzi între 600 de lei şi 1.000 de lei dacă aruncă deşeurile la grămadă. Totuşi, românii au început să fie conştienţi de necesitatea sortării deşeurilor. Anul trecut, Eco-Rom a colectat peste 25.000 de tone de deşeuri sortate de la populaţie, cu 60% mai mult decât în 2009, iar multe ONG-uri au şi ele programe de colectare.
