Miercuri, in Senatul Romaniei s-a mai facut un pas catre evacuarea sediului Grupului pentru Dialog Social din Calea Victoriei. Cererea de reexaminare prin care presedintele cerea scoaterea din lista imobilelor ce urmeaza sa intre in patrimoniul succesoarei UTC imobilul din Calea Victoriei 120 a fost respinsa. Aceasta decizie a fost posibila din cauza voturilor senatorilor PSD si PRM, dar si a celor de la PNL. Daca pozitia primelor doua partide era previzibila, votul senatorilor PNL este cel putin ciudat, atat timp cat cu un an in urma Guvernul emisese o ordonanta de urgenta prin care modifica legea in acelasi sens (scoaterea imobilului din lista), ordonanta care la randul sau fusese respinsa de catre Parlament.
Nu voi intra in detaliile juridice (pur si simplu, imobilul in cauza nu apartinuse niciodata UTC), ci voi incerca sa inteleg semnificatiile politice ale taraseniei. Pentru cititorii mai tineri, trebuie amintit ca GDS a fost prima organizatie a societatii civile, infiintata pe 22 decembrie 1989. S-a afirmat de la inceput ca o voce consistenta a celor care credeau ca pentru ca Romania sa devina un stat al democratiei (la vremea respectiva, acesta nu era un truism) este nevoie de un dialog real intre grupurile sociale. Prin atitudinile sale transante, Grupul si-a facut de la inceput multi prieteni, dar si dusmani. Din acest motiv, a devenit repede tinta atacurilor din partea presei feseniste si mai apoi a celei extremist-nationaliste. Atacurile nu au fost numai verbale, ci si fizice – punct de trecere obligatoriu al mineriadelor din ’90. De-a lungul anilor, la sediul GDS au avut loc dezbateri aprinse asupra tuturor problemelor importante, climatul fiind intotdeauna dominat de principiul ascultarii tuturor punctelor de vedere. Aici s-au infiintat primele sindicate libere, asociatii pentru apararea drepturilor omului si alte importante institutii democratice. Tot aici fiinteaza Revista 22, prima librarie Humanitas si primul teatru de underground al Bucurestiului – desigur, entitati comerciale, dar cu deosebit rol social si cultural. Practic, nu a existat om politic care sa conteze si care sa nu fi participat macar la una din dezbaterile din sala, de cele mai multe ori neincapatoare, din Calea Victoriei 120. Poti fi sau nu de acord cu una sau alta dintre pozitiile exprimate de catre Grup, dar nu poti nega faptul ca ele au reprezentat de fiecare data macar un punct de vedere argumentat si demn de a fi luat in considerare. Fie si pentru atat, GDS este mai mult decat o asociatie. Pasind in curtea umbroasa a casei-monument istoric, cel care a trait evenimentele ultimilor optsprezece ani patrunde astazi intr-un spatiu extrem de viu si totodata simbolic.
De cealalta parte avem Fundatia Nationala pentru Tineret (mai nou, Consiliul National al Fundatiilor pentru Tineret), alcatuire ciudata, care detine deja zeci de imobile in intreaga tara, dar despre ale carei actiuni in sprijinul tinerilor nu prea avem stiinta. Ma indoiesc ca, daca am intreba candva un esantion reprezentativ de tineri, am gasi vreunul care sa declare ca se simte reprezentat de aceasta fundatie-consiliu, fie ea si de interes public. Daca fostul UTC avea un scop bine definit – indoctrinarea in spirit comunist a tinerilor –, despre succesoarea sa aflam din textul scris intr-o perfecta limba de lemn al legii ca ar avea drept scop "elaborarea, organizarea si finantarea de programe specifice la nivel national pentru instruirea, educarea si formarea tineretului in spiritul traditiilor umaniste, al valorilor democratiei si aspiratiilor societatii romanesti". Deci cam aceeasi Marie, dar coafata democratic. Tare ma tem ca, de fapt, in spatele asa-zisului interes public, scopul real al infiintarii organismului in cauza nu este decat acela ca, prin intermediul unor indivizi dubiosi, alesi intr-un mod obscur si nereprezentand pe nimeni, sa poata fi exploatat in liniste substantialul patrimoniu al defunctului UTC.
Urmeaza discutiile si votul decisiv din Camera Deputatilor. Indraznesc sa sper ca deputatii – ma refer mai ales la cei apartinand PNL – vor trece peste reflexul de a respinge a priori orice vine dinspre Cotroceni si vor avea in vedere fondul problemei: avem in continuare nevoie de GDS si acesta trebuie sa ramana acolo unde a intrat deja in istoria postdecembrista a Romaniei. Prea multe monumente au fost demolate in ultima vreme.
Mircea Kivu este sociolog
