PDL nu poate încă deosebi veştile bune de cele proaste, de aceea se bucură că moţiunea nu a dărâmat Guvernul şi nu observă că opoziţia înaintează încet, dar sigur în propriile ape teritoriale. Parlamentarii democrat-liberali evadează, se lasă cumpăraţi sau îşi fac pârtii mai sigure în partidele care au şanse să câştige următoarele alegeri.
PDL alunecă pe toboganul crizei economice, mai repede decât calculase Traian Băsescu şi înainte ca oamenii preşedintelui să facă schimbările necesare în partid. La moţiunea de cenzură de marţi, PDL a descoperit că nu mai are majoritatea de partea sa, dar nu a înţeles că poate pierde partida înainte de vreme, că opoziţia e hotărâtă să-l distrugă pe Traian Băsescu şi să nimicească toate icrele depuse de el în partid.
PDL derapează pentru că nu aduce în Guvern specialişti care să poată vorbi despre viitorul previzibil în termeni rezonabili. Pentru că nu a încercat niciodată să plătească un economist de prestigiu, care să aibă nu doar ştiinţă de carte, ci şi viziune şi experienţă pentru a face un plan plauzibil de ieşire din criză, eventual un laureat al Nobelului, cum au făcut chinezii. Pentru că nu-şi coordonează cu anticipaţie paşii economici cu cei politici.
PDL intră în derivă pentru că nu ştie să-şi folosească oamenii cu potenţial, pentru că se bazează prea mult pe baroni şi pentru că a dat pe mâna clientelei majoritatea posturilor administrative.
PDL îşi va muta în curând centrul de greutate în afara partidului, dacă nu va schimba repede consistenţa intelectuală a Guvernului şi direcţia în care se deplasează România. Sensul migraţiei s-a schimbat deja, din moment ce tot mai mulţi parlamentari aleg calea opoziţiei. Echilibrul incert din Parlament se modifică repede, mai ales că destui dintre parlamentarii PDL sunt oameni slabi, fără principii şi uşor de manipulat, cum s-a dovedit şi Teo Trandafir.
Vedeta de televiziune racolată de PDL acum trei luni pentru a fi transformată în deputat cu răspunderi limitate a fugit pe furiş în tabăra adversarilor. Teo Trandafir, care promitea acum trei luni, când a intrat în PDL, să evolueze după alţi parametri decât colegele sale din Parlament, s-a întors spontan, dar fără umor la divertisment. Îmbrăcând haina tradiţională a oportunistului fără culoare politică, Teo Trandafir şi-a dat brusc seama că a încurcat uşile: în loc să intre în combinaţia socialiştilor cu voiculeştii, a intrat la PDL. Nu e o excepţie, fiindcă mai mult de o treime din parlamentari fac parte din categoria traseiştilor: politicieni care se lasă racolaţi în schimbul unor premieri substanţiale sau parlamentari nemulţumiţi de partidele care i-au promovat, care se reorientează spre locuri mai profitabile. „Mi-e teamă să nu dezamăgesc”, le spunea Teo Trandafir celor care au ajutat-o să ajungă în Parlament, printre ei aflânu-se europarlamentarul PDL Cristian Preda, profesor universitar, care, în perioada campaniei electorale, a devenit purtătorul ei de cuvânt. Între timp însă, a intrat în tiparele comune ale politicii de conjunctură, pentru care tranzacţiile sunt mai importante decât ideologia, interesul propriu este mai important decât cel al familiei din care faci parte, iar trădarea face parte din regulile jocului.
Pentru a-şi păstra majoritatea firavă, Cabinetul Boc nu are nevoie doar de o simplă remaniere, ci de oameni mai bine pregătiţi în posturile-cheie ale Executivului şi, mai ales, de o schimbare a filosofiei de a guverna.
