Un cor de vaicareli – unele sincere, multe ipocrite – intampina formarea PDL. Comentatori renumiti pentru sarjele anti-Basescu varsa acum lacrimi de crocodil pentru soarta lui Stolojan sau pentru ingroparea brandului PD. Pe de alta parte, prieteni cuprinsi de neliniste si teama te intreaba, cu vocea stinsa, daca "stiai ceva?" ori "de ce nu a fost dezbatuta fuziunea?"… de parca un pericol iminent se apropie sau o catastrofa tocmai s-a petrecut.
Acuzatia ca filialele PD si PLD nu au fost consultate, ci puse in fata faptului implinit implica in primul rand o viziune idilica asupra bazei unui partid; de parca, dupa noi discutii fructuoase despre necesitatea unificarii dreptei, liderii locali ai PD si PLD s-ar fi napustit la Milcov, sa-l sece dintr-o sorbire. Oricum aceasta cale, sa-i zicem "procedurala", a fost batatorita deja, cu multe esecuri. Cu un usor efort de memorie ne vom aminti de declaratiile politice ferme din 2005 si 2006 privind fuziunea PD-PNL, de calendarele propuse oficial de cele doua partide pentru discutarea si hotararea fuziunii PD-PNL la nivel local si central.
Apoi, dezbaterea teoretica a fost in exces, decizia – mult intarziata. Formarea unui mare partid, capabil sa infrunte de unul singur suprematia PSD, este una dintre temele politice cele mai discutate de la esecul CDR din 2000 incoace. Chiar unii comentatori care intampina acum cu reticenta formarea PDL au argumentat generos, in zeci de editoriale, studii si suplimente de revista, necesitatea crearii acestui partid; tot ei au acuzat, vehement de cele mai multe ori, lipsa de viziune politica a PD, a PNL sau a PLD, orgoliile liderilor care au stat in calea realizarii unui mare partid in stare sa rivalizeze cu PSD.
Este de inteles dezamagirea unor sustinatori ai vedetei acestor euroalegeri – PLD. Privind realist insa, timpul scurt ramas pana la alegerile locale juca impotriva acestui partid. PLD are o foarte buna aparitie publica si o resursa de competente de invidiat, dar o structura insuficent dezvoltata in teritoriu. Bombardamentul cu icoana lui Stolojan nu ar fi functionat si la localele din iulie 2008. Theodor Stolojan nu mai putea candida cap de lista si la Botosani, si la Corabia, si la Voluntari, si la Sighet. PLD ar fi trebuit sa propuna candidati la fiecare primarie si liste cu candidati credibili pentru consiliul local al fiecarei comune din Romania, lucru aproape imposibil de realizat in sapte luni.
Calendarul electoral din 2008 impunea o decizie rapida, altfel tensiunile dintre PD si PLD ar fi crescut si am fi vazut o reluare a serialului cu Alianta D.A.
Dincolo de vaicarelile din tabara invingatorilor, este de remarcat reactia PSD, care ameninta parlamentarii PD cu pierderea functiilor sau dizolvarea grupurilor de la Senat si Camera. La europarlamentare, desi a fost boicotat de vechea garda, Mircea Geoana clasase PSD cu doar cinci procente in urma unui PD tractat chiar de presedintele Basescu. Lucrurile se mai linistisera in PSD, ambitiile puciste fiind domolite de o licarire de speranta. Dar, daca acum doua saptamani acest deficit de 5% parea surmontabil, lucrurile s-au complicat dupa formarea partidului prezidential, diferenta, cel putin matematic, marindu-se la 13 procente. In aceste conditii, este de asteptat o strangere a randurilor in PSD, prin noi cedari ale lui Mircea Geoana si cresterea influentei lui Ion Iliescu si Adrian Nastase.
Oricum, prin reactia sa dura, PSD arata ca intelege adevarata miza a crearii PDL, asa cum a perceput si in 2003 pericolul formarii Aliantei D.A., intelege ca, cel putin pe termen scurt, noul partid prezindential ii poate ameninta serios si nazuinta de a redeveni principala forta politica din Romania.
Gelu Trandafir este publicist
