Dupa aderarea la UE nu credeam ca o sa mai revin la "Patagonia Mea", pe care o vedeam ca o tara indepartata (uneori si de UE), intr-un Arhipelag al Tainelor, etern si fascinant. Credeam ca am identificat toate "virtutile" Patagoniei Mele – brandurile (pana una-alta, cel mai valoros brand este loteria). Este inca surprinzatoare (restaurantul "Amnezia" a dat faliment). Oglinda a ceea ce suntem. Ce se intampla acum pe scena politica – orgolii, coalitii de mucava, atacuri verbale fara precedent, furii, zgomote, injuraturi de cartier, expresii necuviincioase, balacareala – imi intareste convingerea ca suntem ghidati ab absurdum intr-un loc unde se cauta galceava. Vulgarul, comportamentul mitocanesc sunt considerate cool.
Patagonia Mea este locul in care luarea si darea de mita au cazut in derizoriul caltabosilor, iar justitia se face la televizor, chiar daca ii prezinta pe protagonistii palincari in ipostaze de o trivialitate desavarsita.
De vreo 15 ani se tot discuta de votul uninominal si scara valorilor – afrodisiace sigure. Apocalipsa Referendumului oare sa se repete? Chiar si cu ultimatumuri?
Divertismentul bate la audienta campania electorala pentru europarlamentare cu toate ca au inceput "informarea si mobilizarea" in vederea participarii la scrutin.
Vedeta la urne va fi iarasi un interlop din top (inselaciune, talharie si proxenetism). A dat si interviuri. In Patagonia Mea pana si talharilor li se respecta drepturile civice, iar instantele nu le interzic. Exista si condamnati la inchisoare care refuza sa fie eliberati. Hotii s-au deghizat in gunoieri.
In Patagonia Mea exista mai multe tabere, mai multe filosofii, pareri cu toptanul: retragerea cetateniei celor care nu vorbesc patagoneza; din cei 322 – 80% ar fi lichele; dintre toti armenii exista doar unul bun; dezbinare pe toate fronturile; filosofii de dreapta cu discurs de stanga; politicieni castrati, politicieni care incearca cu tot dinadinsul sa revina in atentia opiniei publice. In locul oligarhilor tranzitiei ar putea sa apara apasii tranzitiei. Sa vedeti carlig la mase! Sa vedeti insectar!
Energiile in Patagonia Mea ar trebui canalizate spre cresterea economica, aflata acum la cota de trei ori fata de cea a tarilor vecine. La televizor insa apar doar drame, nenorociri, violuri (nu intervine insa nimeni cand un automobilist este stalcit in bataie de un altul). Patagonezilor le plac dezastrele, persifleaza demersurile bune. Se creeaza probleme, apoi apar cei care ofera solutii.
In Patagonia Mea interceptarile telefonice se fac intr-o veselie, iar Parchetul le "prelucreaza".
In episoadele precedente am inventariat tara mea, care are de toate. Inventarul s-a dovedit incomplet: prajitura "Da" si "Nu"; orase inglodate in gunoaie; paine cu insecte; micuti batuti cu biciul si infometati chiar de cei care le-au dat viata; copil de 9 ani tinut intr-o cusca; fetita de 11 ani devenita mama.
In spitale, medicii fac minuni in conditii de front; exista surse de apa contaminata cu nitrati; unii practica ritualuri de exorcism.
Patagonia Mea se afla intr-un colt al Europei si este una dintre cele mai sarace, pe cand, inainte de al doilea razboi mondial, fertilele sale campii constituiau granarul continentului.
Patagonia Mea este tara in care schimbarea bordurilor pe strazi se justifica in fiecare an. Accidentele sunt stupide, din imbecilitatea unora care dau foc miristii, iar din cauza valatucilor de fum se asterne groaza printre soferii treziti bajbaind prin intuneric, pe de acum numita Autostrada a fumului, la care nu s-a mai lucrat si s-a proptit de un an intr-un deal. Cersetorii din Patagonia Mea au ajuns tocmai in extremitatile continentului, ca si cei care se ocupa cu furturi din magazine si supermarketuri, utilizand echipamente de ascultare, corzi de ascensiune si chiar arme disimulate.
Patagonia Mea risca sa ramana singura tara cu mai multi pensionari decat salariati.
In Patagonia Mea a devenit un obicei de a sfida Constitutia. Cel mai bine da ingrijorarea.
Am inventariat toate acestea nu pentru ca Patagonia ar fi o tara medievala, bantuita de hoti si prostituate – un ocean de mizerii –, ci pentru a le reaminti patagonezilor mei ca mai avem de indreptat cate ceva, de a corecta greselile mostenite si de a iesi in lume cu obrazul curat.
Ce-ar mai fi de spus despre Patagonia Mea?
