În cazul mansardării unui pod izolarea termică este una dintre cele mai importante operaţii, având în vedere vulnerabilitatea unui astfel de spaţiu la temperatura exterioară.
Trebuie menţionat că izolarea mansardei nu se reduce la izolarea pantelor acoperişului la interior, ci presupune şi izolarea pardoselii. Aceasta trebuie realizată la fel de temeinic ca şi prima, întrucât are un rol foarte important în confortul termic al spaţiului respectiv.
În funcţie de materialele din care este realizat planşeul şi de tehnica de construire, se va decide şi modul în care acesta va fi izolat.
În cele ce urmează vom prezenta două tehnici diferite, folosite în cazul aceleiaşi mansarde. Cele două tehnici au fost necesare deoarece o treime din planşeu a fost realizată din beton-armat iar celelalte două au fost construite pe structură de lemn. În ambele cazuri principalul material izolant a fost vata minerală de sticlă.
Etape de lucru:
1. Pe planşeul din beton-armat a fost construită o structură din lemn. Au fost fixaţi popi de 12 cm înălţime, din metru în metru, pe rânduri situate la 50 cm unul de celălalt, pe care au fost fixate grinzi din lemn de 8×8 cm.
2. Au fost trase instalaţiile, după care, pe planşeul din beton, au fost desfăşurate sulurile din vată minerală din sticlă. Datorită spaţiului mare dintre planşeu şi partea superioară a structurii din lemn, s-au putut monta două straturi de vată minerală.
3. După ce stratul izolant a fost finalizat, pe structura din lemn au fost fixate scânduri de 5 cm grosime. După ce s-a asigurat planeitatea perfectă a acestora, peste ele au fost fixate plăci din OSB, pe care a fost montat parchet laminat.
4. Planşeul pe structură din lemn a fost construit având ca bază grinzi de 10×20 cm. În partea superioară a acestora au fost montate plăci din OSB. La nivelul inferior a fost construită o structură din profile metalice.
5. În acest stadiu al lucrărilor au fost trase cablurile instalaţiei electrice. Acestea au fost introduse în tuburi rigide din plastic, după care au fost fixate pe grinzile din lemn.
6. Spaţiul din interiorul structurii metalice a fost umplut cu vată minerală de sticlă, după care el a fost închis cu plăci din gips-carton. La final, acestea au trecut prin clasicele lucrări de finisaj.
Vata minerală de sticlă
Proprietăţile izolatoare ale vatei minerale de sticlă derivă din însăşi tehnologia de fabricare a acesteia: împâslitura este obţinută din fibre continue de material cu înglobarea unui volum foarte mare de aer între ele, aer care este împiedicat să circule liber.
Acest ansamblu fibre-aer prezintă proprietăţi izolatoare foarte bune. Topitura de material (65% deşeuri de sticlă iar restul calcar, resorit, cuarţ, feldspat, dolomită) este filată în fibre cu grosimi mici, acestea fiind aglomerate cu ajutorul unui liant. În final, se obţine un material cu o elasticitate deosebită.
Caracteristici:
• Izolează termic şi nu reţine apa. Datorită structurii dense a fibrelor minerale şi a permeabilităţii ridicate, vaporii de apă pot trece prin materialul izolator, răcindu-se fără a se condensa. Chiar şi în cazul condensului produs în masa izolatoare, cantitatea de apă se evaporă rapid în spaţiile libere de circulaţie a aerului, către exterior.
• Nu arde, nu întreţine arderea – clasa de combustibilitate C1 – şi nu favorizează dezvoltarea microorganismelor.
• Are densitatea relativ mică.
• Necesită barieră contra vaporilor.
• Se montează uşor.
