A fost odată ca niciodată, că, dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti… Așa ar trebui să înceapă povestea cu mărirea salariilor bugetarilor. A fost odată o fată din popor care s-a ridicat din valurile unui partid ce se călăuzește după zicala: „ furăm noi, ce mai e de furat, dar vă promitem și vouă că nu vom avea liniște până ce ultimul corupt nu va ieși din penitenciare iar bugetarilor le promitem salarii mari, mari de tot, cum nici n-au visat ei vreodată, că… nu ne doare gura.” Și așa ajunse fata din popor, o mândră crăiasă, care nu se lasă și care promite că sunt printre ținte salarii multiplicate, pensii majorate, profesori puși pe state cu veniturile dublate. Medicii să rămână în țară că le voi da salarii ca afară, să nu fie nevoiți să se exprime în limbi străine și să mă lase pe mine.
Manole, meșterul Manole, doar le-a explicat că orice ar lucra, noaptea s-ar surpa și dacă voiesc ca să isprăvească sfântă păcălire pentru omenire, noi să ne-apucăm, cu toți să giurăm și să ne legăm, taina s-o păstrăm. Așa am lucrat și i-am apărat pe alții ca voi ce aveau nevoi și au inventat fonduri mutuale și jocuri piramidale.
Rândurile de mai sus reprezintă un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplătoare și ține de imaginația, inteligența și cultura fiecărui cititor.
Și pentru că tot suntem la ora de povești, ce poate fi mai potrivit pentru bugetarul român decât să fie mințit, dar minciuna să aibă valențe literare. El știe că promisiunile făcute nu pot fi onorate și că salariile majorate nu pot fi susținute real de o economie cu un buget mic, dar… visează. Minciunile lor se asociază cu visurile lui, cu speranțele pe care le are de decenii că va apuca vremuri în care munca să-i fie apreciată și să nu mai ducă grija zilei de mâine. Cei ce îl amăgesc pun în antiteză promisiunile lor cu situația din anul 2010 când guvernul de atunci i-a redus cu 25 la sută salariul, invocând criză economică mondială, recesiunea.
Specialiștii economici spun că pentru a fi sustenabile, salariile bugetarilor ar trebui să crească în același ritm cu PIB-ul. Comisia Europeană așteaptă dovezi clare de la București că guvernul poate să susțină creșterile salariale și argumente că nu va depășit un deficit bugetar de 3 la sută. Există temeri că România ar putea avea soarta Greciei. Pentru a-și asigura popularitatea, guvernul grec, cu orientare politică de stânga, a acceptat și chiar a susținut desfășurarea unui program în care angajații statului primeau până la 14 salarii pe an, două dintre aceste salarii fiind destinate vacanțelor. Sporurile la salarii, acordate tuturor salariaților bugetari, ajunseseră să fie mult mai mari decât salariile în sine, ceea ce a provocat o enormă diferență între încasările bugetare și cheltuieli. Grecia a intrat în faliment tehnic față de Fondul Monetar Internațional și a fost la un pas de a fi exclusă din Uniunea Europeană și din zona euro. Acest lucru nu s-a întâmplat, s-au făcut mari eforturi pentru soluționarea acestei probleme dar a crescut vigilența, Uniunea Europeană nu va mai permite astfel de derapaje în rândul membrilor săi.
Sunteți curioși, desigur, care va fi finalul acestei povești. Ei bine, ca în orice poveste vor fi invocați acei monștri cu chip de balaur care s-au strâns prin piețe la manifestațiile antiguvernamentale și care au stricat imaginea României. Ne vor spune că acei tineri frumoși și liberi angajați la multinaționale, nu puteau accepta ideea ca niște bugetari să primească salarii mai mari ca ale lor. Unii n-au avut ce să facă și s-au mai dus și prin comisii europene ca la Înalta Poartă și s-au apucat ei să filozofeze că n-au avut ce face. I-a apucat dorința de a-și exercita meseria de cetățean, de parcă… asta ar fi o meserie.
Ne vor spune că ei au vrut, au avut un program, bine gândit de specialiști, găsiseră resurse , dar i-au înfrânt zmeii.
Și-am încălecat pe-o șa…
