Cum sa obtii din nou un rol principal intr-o lume care nu-ti mai ofera decat roluri de mana a doua – iata care este pentru Franta adevarata miza a alegerilor prezidentiale din primavara acestui an. Franta nu a fost niciodata o tara ca toate celelalte, iar dincolo de emblema ei republicana "liberté, egalitaté, fraternité" s-au aflat vocatia ei de inspiratoare a lumii, cultul ei pentru universalitate si gustul ei pentru grandoare.
Astazi insa, intr-o lume care nu mai are urechi ca s-o asculte si ochi ca s-o admire, Franta incearca sa se repozitioneze, ranita oarecum de pierderea influentei sale atat pe plan mondial, cat si in Europa. Sa nu uitam ca prima mondializare a fost una franceza. Intr-o epoca nu tocmai foarte indepartata, limba franceza era limba diplomatiei, iar cultura franceza era singura care isi putea aroga cu adevarat un statut de universalitate. Franta a fost, in secolul luminilor, centrul de iradiere al celor mai interesante si mai curajoase idei, iar prestigiul ei cultural, dublat de cel militar, i-a asigurat o pozitie dominanta, intr-o lume in cautare de modele.
Pana in anii celui de-al doilea razboi mondial Parisul a avut statutul de capitala mondiala a artelor, a avangardei, a modei si a dezbaterilor de idei. Dupa 1945 insa, atentia lumii a inceput sa fie captata treptat de modelul american, iar Franta a intrat intr-o zona de turbulente identitare, pe fondul unor contradictii si al unor paradoxuri dificil de explicat. Francezii insisi nu reusesc sa-si explice multe lucruri, dar se autoflageleaza copios, scriind numeroase carti pe marginea asa-zisului "declin francez".
Multi francezi cred ca tara lor ar trebui sa treaca printr-un soc al modernizarii, dar nici o forta politica nu a reusit de fapt sa puna in practica respectivele reforme. Dintre toate tarile Europei occidentale, Franta are cel mai mare numar de functionari dependenti de bugetul statului si cel mai costisitor sistem de colectare a impozitelor. Sindicatele sunt atat de puternice in unele ramuri esentiale ale economiei incat blocheaza sistematic orice reforma pentru a-si mentine privilegiile. Universitatile franceze si-au pierdut puterea de fascinatie, iar toate tentativele de reforme in domeniul invatamantului s-au soldat sistematic cu demiterile sau demisiile ministrilor de resort.
In mod paradoxal, insa, in Franta exista inca o calitate a vietii pe care alte multe tari europene nu o au. In strainatate, Franta este aspru criticata pentru lipsa de mobilitate de pe piata muncii, dar marile grupuri internationale continua sa se instaleze in Franta pentru placerea de a trai in aceasta tara.
In multe privinte Franta a optat, in ultimele decenii, pentru o "politica impotriva curentului". Si poate ca nu e rea aceasta atitudine. In timp ce peste tot in lume se munceste in stil "anglo-saxon", adica din ce in ce mai mult, Franta si-a permis utopia reducerii saptamanii de lucru de la 39 la 35 de ore. In peisajul occidental, francezii au, poate, cel mai mare numar de zile de vacanta platite… In timp ce americanii sau englezii sunt fericiti cand pot pleca in concediu trei saptamani pe an, francezii totalizeaza cel putin sase saptamani de vacanta. Si poate ca in nici o alta tara din lume nu apar atat de multe carti ca in Franta despre… lene si despre arta de a trai.
Pe plan international francezii au alte atitudini paradoxale, care-i pot lasa uneori pe straini intr-o stare de perplexitate. Dupa ce a fost ani de zile "motorul" constructiei europene, Franta a inceput sa se teama de aceasta Europa in care nu mai are un rol primordial, drept pentru care a blocat proiectul de constitutie europeana. Antiamericanismul francezilor poate lua uneori nuante viscerale, dar pe de alta parte pledoaria Frantei in favoarea diversitatii culturale nu poate fi decat salutata.
Francezii vor alege in curand un presedinte care va incarna oricum o schimbare de generatie in sfera puterii. Ceea ce este, in sine, o veste buna pentru toata lumea. Ar fi pacat ca Franta sa se scufunde fara glorie in dilemele ei cand are inca un atat de mare capital de simpatie in lume.
Matei Visniec, scriitor roman stabilit in Franta
