Singura herghelie de cai islandezi din România se află în satul Izvoarele, comuna Zetea.
Carpaţii Orientali ascund, în văi adânci, străjuite de codrii voievodali, adevărate colţuri de paradis. Unul dintre acestea este satul Izvoarele, comuna Zetea. Este singurul loc din România în care se află o herghelie de cai islandezi şi, totodată, locul în care un om de afaceri pasionat de vânătoare şi de animalele sălbatice a creat un parc zoo care se întinde pe 320 de hectare şi care adăposteşte turme imense de cerbi, dar şi lopătari, căpriori ori mufloni. Acesta este locul pe care au avut ocazia să îl descopere copiii care au participat la o tabără de călărie cu totul aparte.
De ce cai islandezi
În Izvoarele, 14 cai islandezi hălăduiesc în zone care par să fi rămas neschimbate de pe vremea bunicilor. Caii au fost aduşi din Islanda de către omul de afaceri Andras Albert, care a ajuns pe insula din Atlanticul de Nord pentru a face business şi care a devenit un turist pasionat. Iar caii islandezi au reprezentat marea surpriză pe care a întâmpinat-o, de aceea a decis să îi aducă şi în România. Istoria calului islandez a început în secolul al IX-lea, când insula Islanda a fost populată de războinicii vikingi, care şi-au adus cu ei şi frumoasele sclave celte, răpite din Irlanda. Caii aduşi de ei pe celebrele corăbii numite drakkare sunt strămoşii acestei rase robuste. Pe parcursul anilor, în Islanda au sosit şi ponei din Scoţia şi Irlanda.
Din secolul al X-lea, Parlamentul Islandei a interzis orice import de cai, iar rasa cailor islandezi a putut să se dezvolte într-o izolare totală. Caii din rasa islandeză au o mărime mijlocie, sunt calmi şi liniştiţi şi au un mers comod, ceea ce îi face ideali pentru orele de călărie, pentru plimbări şi drumeţii călare, iar în ultima vreme şi pentru cursele de cai. „Să înveţi să călăreşti un cal islandez durează doar atât cât ai învăţa să mergi pe bicicletă. De la a treia oră de călărie, dacă eşti începător, poţi porni în excursii cu un însoţitor”, spune Andras Albert. Acesta a decis să folosească aceste avantaje ale cailor islandezi ca să îi înveţe pe copiii de la oraş să călărească. Iar din această idee a apărut o tabără specială de călărie.
Tabără în Carpaţi
Micuţii au fost aduşi la Vila Honor, la 20 de kilometri de oraşul Odorheiul Secuiesc. În acest an, cei 16 copii cu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani, au fost repartizaţi în camere şi au început şcoala de călărie. Metodic, de la 8.00 dimineaţa şi până la „stingerea” de la 10.00 seara, copiii au fost prinşi în diverse activităţi. Cei doi instructori, Andras Albert şi medicul veterinar Pal-Magos Agoston, au început cu o prezentare a cailor. Apoi, viitorii călăreţi au fost învăţaţi să perie şi să ţesale caii, cum să le cureţe copitele, cum să-i înşeueze, cum să-i hrănească şi să le ofere recompense.
„Toţi copiii sunt nerăbdători să urce în şa şi să „călărească”, lucru care se întâmplă foarte curând şi, pentru început, fac fiecare prima lor tură călare. Unii cu teamă, alţii mai hotărâţi, dar fiecare mândru să se vadă în şa”, spune una dintre mămicile care şi-a însoţit fiul în această tabără.
După primele trei ore de călărie, a urmat prânzul şi o oră de relaxare. Participanţii, în viziunea lor deja „călăreţi cu experienţă” după prima zi, aşteaptau nerăbdători reîntoarcerea la cai, lucru care s-a întâmplat la ora 15:00. Au urmează alte trei ore de călărie.
Cina i-a găsit pe toţi prieteni, puţin obosiţi, dar foarte mândri şi fericiţi. A urmat filmul de seară, un film despre animale, ales şi el cu grijă. La ora 22:00, după pregătirile de seară, instructorii au dat „stingerea”.
Zilele următoare au trecut relativ la fel, pline de acţiune, cu orele de călărie care li s-au părut copiilor că trec mult prea repede. Dacă în prima zi unii copii nici nu îndrăzneau să se apropie prea tare de grajduri, la câteva zile distanţă, toţi au devenit responsabili, şi-au luat în serios treburile zilnice pe care le au de făcut pentru căluţii lor, majoritatea a reuşit să pună singură şaua pe cal, să încalece şi… după numai trei zile să-şi ia cu succes examenul a cărui recunoaştere a însemnat posibilitate de a porni într-o drumeţie de două-trei ore, călare, pe traseele din pădure şi până sus la munte.
Vizită în parcul zoo
Pe lângă reuşita la examenul de călărie, un alt eveniment foarte aşteptat a fost vizita la parcul de animale din Izvoare, un domeniu de 320 de hectare pe care trăiesc aproximativ 400 de cerbi carpatini, lopătari, căprioare şi mufloni. Parcul zoo reuneşte animale parţial îmblânzite, care permit vizitatorilor să le hrănească. Pentru mulţi dintre copiii aflaţi în tabăra de călărie, acesta a fost primul contact cu asemenea sălbăticiuni.
