România trăiește cu frica de Rusia în sân. Sentimentul se acutizează pe măsură ce ecuația geopolitică evoluează. Alegerea lui Donald Trump în funcția de președinte al SUA a sporit insecuritatea. În lipsa unor declarații tranșante ale noului lider de la Casa Albă în legătură cu intențiile Americii față de Europa de Est, analiștii au propovăduit iminența unei noi Cortine de Fier, trasă, de data asta, grație puterii soft a Rusiei, nu prin puterea tancurilor, așa cum s-a întâmplat la finalul celui de-al Doilea Război Mondial.
Dezbaterea din România seamănă foarte mult cu povestea drobului de sare. Intrarea țării noastre sub influența nefastă a Moscovei este, pentru mulți, o certitudine.
Contează mai puțin că Donald Trump nu a făcut nicio declarație cu adevărat îngrijorătoare. Nu contează nici că avem scutul antirachetă de la Deveselu și soldați americani staționați la baza ”Mihail Kogălniceanu”.
Nici că prezența militară americană va spori în perioada următoare. Fatalismul românesc este la cote înalte. Analiștii au doar certitudini.
Dezbaterea îi servește de minune lui Vladimir Putin, acțiunile sale cresc la bursele penalilor autohtoni, iar creșterea influenței rusești are toate șansele să se transforme într-o profeție autorealizatoare. Sentimentele antiamericane se consolidează, Unchiul Sam este privit cu din ce în ce mai multă circumspecție, bănuit că este pe cale să ne trădeze din nou, așa cum s-a mai întâmplat în Istorie. Suntem înconjurați de țări în relații amiabile cu Moscova, iar asta ne transformă în victime sigure. Chiar înainte de a se întâmpla asta.
Obișnuim să privim mai mult peste gard și mai puțin în ograda proprie. Suntem alertați că Donald Trump a cerut țărilor NATO, inclusiv României, să-și sporească bugetele de apărare, dacă vor să se mai bucure de protecția SUA. Ne simțim șantajați, deși cererea este una firească. În tot acest timp, România este extrem de vulnerabilă în interior față de influența crescândă a Moscovei. S-a ajuns până acolo încât serviciul de informații al Armatei, partener al NATO și foarte important pentru siguranța națională a României, să fie putred până la măduvă. Direcția Generală de Informații a Apărării (DGIA) a rămas captivă rețelei de influență create de Gabriel Oprea, fost ministru al Apărării și vicepremier pentru siguranță națională. Deși Oprea a părăsit prima scenă a politicii românești, instituțiile pe care le-a luat prizoniere în perioada sa de glorie nu au fost curățate. Pionii lui Oprea sunt în continuare pe tablă, la fel de puternici, ținând în șah interesele strategice ale României.
”România liberă” a scris săptămâna trecută despre cazul unui ofițer de contrainformații militare devenit victimă a rețelei lui Gabriel Oprea. Col. (r) Doru Paraschiv a fost deposedat, în urmă cu trei ani, de certificatul de acces la informații clasificate și trecut în rezervă, acuzat de „facilitarea scurgerii de informații clasificate către persoane neautorizate”. A fost dat afară din DGIA fără să se facă o anchetă a acestui presupus incident de securitate, fără să i se prezinte acuzațiile concrete și fără ca instituțiile cu atribuții în domeniul siguranței naționale să fie informate, potrivit legislației actuale.
Col. Paraschiv a fost executat de gen. Marian Hăpău, actualul șef al DGIA, un membru important al camarilei lui Oprea. Atât de legați sunt cei doi încât avocata Loredana Radu, nepoata lui Gabriel Oprea și doctor plagiator urmărit penal pentru corupție, l-a reprezentat în instanță pe gen. Marian Hăpău în procesele intentate de col. Paraschiv. Destul de limpede, nu? Col. Paraschiv susține că a fost pedepsit pentru că a refuzat să închidă ochii la ilegalitățile acestui grup de interese ilegitime, din care fac parte nu doar ofițeri DGIA, ci și magistrați militari. Magistrați care, de trei ani de zile, refuză practic să facă lumină în legătură cu aceste abuzuri.
Col. (r) Doru Paraschiv a de-pus memorii peste memorii, plângeri penale peste plângeri penale pentru a fi reabilitat. În zadar. Nici președinții Traian Băsescu și Klaus Iohannis, nici actualul consilier prezidențial pentru securitate națională, gen. Ion Oprișor, nici consilierul de stat Constantin Dudu Ionescu, nici DNA, nici Comisia de apărare din Senat, nici miniștrii Apărării care s-au perindat din 2013 încoace nu l-au băgat în seamă. Nici chiar actualul ministru al Apărării, Mihnea Motoc, nu a făcut mare lucru de la instalarea sa în funcție.
Cazul col. Paraschiv este o hârtie de turnesol perfectă pentru a devoala complicitățile din Armată. El a fost dat afară pe ușa din dos, deși era un ofițer de contrainformații militare de prim rang, având în vedere că a condus structura teritorială Târgoviște a Direcției de Contrainformații și Securitate Militară (DCiSM) din cadrul DGIA. Misiunile în care a fost implicat au fost importante pentru siguranța națională. De pildă, a monitorizat vânzarea Combinatului de Oțeluri Speciale (COS) de la Târgoviște către rușii de la Mechel. Un astfel de ofițer a fost anihilat fără drept de apel. Deși Justiția militară refuză să scoată la lumină adevărul, ne putem lesne imagina ce a făcut Gabriel Oprea cu DGIA luând drept exemplu ce s-a întâmplat cu DIPI. Serviciul secret al Ministerului de Interne a fost transformat în propria feudă. Să fi procedat altfel Gabriel Oprea cu DGIA? Mă îndoiesc. Problema este că nimeni nu-și propune să lămurească acest lucru.
Col. Paraschiv acuză faptul că acest serviciu secret a fost folosit la protejarea informativă a ședințelor de partid ale UNPR și a unor întâlniri între politicieni, în care au fost puse la cale multe tunuri din bani publici. Astăzi, „România liberă“ scrie despre un nou caz de o gravitate excepțională semnalat de col. (r) Doru Paraschiv, reclamat în zadar în justiție.
Este vorba de suspiciunea că ofițerii și tehnica DGIA, pusă la dispoziție de către NATO, s-au folosit într-o operațiune ilegală de monitorizare-interceptare în beneficiul lui Gabriel Oprea. Nu știm dacă Paraschiv are dreptate. Justiția militară a clasat această speță.
Afacerea este, însă, destul de suspectă. Sunt prea multe inadvertențe, prea multe semne de întrebare, pe care „România liberă“ le-a evidențiat și care așteaptă să fie lămurite de autorități.
Cred că autoritățile sunt obligate să facă lumină în aceste cazuri, pentru că nu vorbim de demantelarea unei simple rețele de interese ilegitime. Vorbim de afectarea siguranței naționale a României. Vorbim de credibilitatea României în ochii partenerilor din NATO. Ce încredere să mai aibă ofițerii NATO în a încredința României secretele Alianței Nord-Atlantice, dacă în serviciul secret al Armatei Române se întâmplă ce se întâmplă? Dacă un presupus incident de securitate este îngropat cu bună știință de factorii de decizie. Mi-e greu să cred că, dacă col. Paraschiv ar fi fost un trădător, dușmanii săi din DGIA nu l-ar fi strivit. Pe bună dreptate. În schimb, cazul său a fost mușamalizat după îndepărtarea sa.
Nu cred că ar trebui să ne facem griji că vin rușii. Omuleții verzi sunt deja la București. Nu sunt omuleții verzi ai lui Vladimir Putin, care au invadat Crimeea. Sunt ai noștri. Sunt toți acești înalți responsabili din structurile de securitate ale României asupra căror planează suspiciuni grave. Sau cei care se împotrivesc ca aceste ”fapte de vitejie” să fie scoase la lumină, iar cei responsabili pedepsiți potrivit legii.
