Patriarhul Daniel are de ce să fie fericit: peste 90 la sută din elevi au cerut să facă ora de religie. Acest rezultat are „valoare de referendum“, precizează cu entuziasm Patriarhia Română. Aproape toți cei înscriși la Religie vor continua să facă rugăciuni în această oră, vor continua să afle despre superioritatea ortodoxiei asupra celorlalte religii și vor continua să fie convinși că „homosexualii și femeia cu barbă“ trebuie aruncați la marginea societății. O propagandă care seamănă din ce în ce mai mult cu cea a Moscovei și care poate fi găsită cu ușurință la Russia Today, varianta în limba română.
Recent, la o conferință organizată în București de acest nou trust de presă, unde au venit simpatizanți din mai multe țări ai mișcării eurasiatice și ai ideilor lui Alexandr Dughin, s-a vorbit din nou despre motorul ortodoxiei și importanța teologiei pentru viitorul acestei regiuni, despre valorile religiei, care trebuie să funcționeze împotriva liberalismului și a modernizării de tip atlantist.
Moscova încearcă de mai multă vreme să folosească ortodoxia ca instrument ideologic și geopolitic în justificarea acțiunilor ei. Își trimite emisari de toate felurile pentru a construi punți de legătură în toate statele ortodoxe, pe care la o adică le poate folosi în scopuri politice. În ultimii ani, de pildă, Ilarion Volokolamsk, numărul doi după Patriarhul Kiril, un fel de ministru de externe al Bisericii Ortodoxe Ruse, a venit de mai multe ori în România, ultima dată în toamna anului trecut, când s-a întâlnit și cu Daniel. A ținut conferințe și slujbe la care au venit mii de oameni, cărora le-a explicat că nu suntem într-o „epocă postcreștină“. Mesajul emisarului rus coincide cu cel al înalților ierarhi români și cu așteptările unei părți importante a societății autohtone, nepregătită să accepte până la capăt principiile drepturilor omului.
Valorile pe care le promovează Rusia prin pârghii mai mult sau mai puțin subtile, religia, ierarhia și familia, acuzând statele atlantiste de un liberalism deșănțat, se suprapun vederilor elitei politice autohtone. Moscova se consideră singura mare putere cu adevărat conservatoare, care poate să-și salveze surorile mai mici din ghearele occidentalilor care propovăduiesc drepturi pentru homosexuali, încurajează mamele singure și fac educație sexuală în școli. Bulgaria și mai ales Grecia, unde numărul euroatlantiștilor este în scădere, Serbia, Muntenegru și România se află printre țintele prioritare ale Rusiei.
Proiectul Marii Europe de Est, despre care scrie Dughin, înseamnă strângerea slavilor și ortodocșilor sub steagul politic rusesc, în care ar încăpea și ungurii, care, cu toate că nu sunt nici slavi, nici ortodocși, au origini eurasiatice.
Ideea lui Dughin este utopică, dar pe teren Rusia avansează spre vest și își aruncă ancore peste tot în această regiune. Ortodoxismul este doar unul dintre canalele prin care Moscova încearcă să pătrundă și pe care îl folosesc inclusiv trusturile de presă pe care le-a deschis la București. Cu cât populația este mai înclinată să accepte pe nemestecate conservatorismul ortodoxist, cu atât propaganda rusă ar putea să-și găsească mai mulți aderenți.
În România, potrivit sondajelor, doar un sfert din populație privește cu simpatie spre Rusia și s-ar putea crede că din acest punct de vedere nu este nici un pericol, dar propaganda lucrează pe termen lung.