Cu tot aerul usor decrepit, "Valea Regilor", localul cu narghilele si cu muzica arabeasca din Pasajul Villacrosse, si-a impus personalitatea asupra celorlalte cafenele din zona: mai toate au introdus narghilele in meniu. Unele din aceste localuri au adaugat elemente de culoare locala, altele au introdus narghilele fara nimic in plus, in virtutea faptului ca lumea a ajuns sa asocieze Pasajul cu Valea Regilor – iar cel mai incoerent este Blues Café, un local cu poze cu monstri sacri ai blues-ului (Hooker and Co), CD-uri contrafacute lipite pe pereti, butoiase de narghilele si muzica disco din anii 80 (Cherry cherry lady…").
Dar nu Blues Café face obiectul acestui articol, ci "Orient Café", o cafenea care se tine aproape de conceptul egiptean – dar fara sa convinga prin bun-gust sau autenticitate. Ambianta exotic-araba lasa impresia de incropeala, cu hieroglife si picturi murale cu faraoni ticsind mecanic peretii. Barul se intinde pe trei niveluri, subsol, parter si etajul 1/2. Spun etajul "1/2" fiindca nu exista un termen pentru inovatia arhitecturala respectiva, prin care parterul foarte inalt al unei cladiri vechi a fost taiat in doua etaje cu plafon foarte jos. Agentul acestei miraculoase transformari e lemnul natur – alb, ecologic si dubios ca-n Noua Vama Veche – si tot ca-n Noua Vama Veche, inevitabila gresie, pe podea. Ambianta e claustranta, amintind de vagoanele din personalele etajate din timpul lui Ceausescu. Preturile sunt in nota zonei (5 – 7 lei berea), iar muzica e copiata milimetric dupa "Valea Regilor", deci puteti asculta si aici muzica etno traditionala si manele arabesti. Subsolul e amenajat mai atent, insa dupa aceeasi lipsa de gust, care incearca sa ia ochiul cu o opulenta inghesuita din care doar plasmele lipsesc – exista fotolii de piele de cafenea Turabo, canapele geometrice de lounge, scaune minimaliste de piele neagra, patratoase si fara spatar, de club electro. Pe jos e gresie, iar sus, ca varza sa fie completa, grinzi rustice date cu var. Fireste, pe pereti troneaza aceleasi fresce si hieroglife. Subsolul pune in scena mai clar ce vrea locul sa fie – o alternativa mai rafinata la "Valea Regilor", destinata celor care le repugna aerul jerpelit al locatiei originale. Insa, in timp ce "Valea regilor" e un loc cu o personalitate bine definita, in care pana si kitsch-ul e autentic arabesc, "Orient Café" e doar un loc care se vrea egiptean si de bun-gust, ratand de la distanta tinta. Pe scurt, o capodopera de wannabe, ilustrativa pentru luxul low cost al ultimilor ani.
