Centrul medical de diagnostic, tratament ambulatoriu si medicina preventiva de pe langa spitalul Elias – cunoscut sub numele de Policlinica 10 sau fosta policlinica PCR – a trecut din subordinea MApN in subordinea Academiei Romane.
Transferul s-a facut pe 21 martie 2007, prin Ordonanta de Urgenta 17 a Guvernului Tariceanu I, act normativ respins de Senat, dar trecut cu brio de Camera Deputatilor. Ordonanta a fost atacata cu plangeri penale la DNA si la Parchetul General de catre mai multi angajati si pacienti ai policlinicii.
Ei sustin ca trecerea la Academie ar avea ca miza terenul din strada Washington, nr. 8-10, si cele 6 cladiri din acest perimetru, dar si ascunderea unor nereguli din perioada 1992-2007, semnalate de Curtea de Conturi, imputabile directorului serban Radulescu.
Potrivit raportului Curtii de Conturi a Romaniei, terenul din incinta policlinicii nu a fost evaluat si nu a fost inregistrat in contabilitate, iar pentru nereguli care nu mai puteau fi modificate retroactiv nu s-a acordat descarcarea de gestiune pentru anul 2004 si ulterior.
transferul centrului medical de diagnostic, tratament ambulatoriu si medicina preventiva de pe langa spitalul Elias din subordinea MApN in subordinea Academiei Romane s-a facut prin Ordonanta numarul 17 din 21 martie 2007. Actul normativ este semnat de premierul Calin Popescu Tariceanu si este contrasemnat de secretarul de stat Corneliu Dobritoiu (in locul ministrului de atunci al Apararii, Sorin Frunzaverde), de Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, si de alti doi ministri ai executivului din acel moment, Gheorghe Barbu (min. Muncii) si Sebastian Vladescu (Finante). Motivatia initiatorilor este aceea ca, desi policlinica a functionat din 1990 in subordinea MApN, mai exact a ministrului Apararii, o data cu trecerea spitalului Elias la Academie (conform dorintei exprimate prin donatie de proprietarul Elias, si anume Comunitatea evreiasca), este necesar ca si Policlinica 10 sa intre tot in subordinea/administrarea Academiei, astfel incat sa rezulte "un complex unitar de sanatate", cu posibilitatea "acordarii de asistenta medicala integrata pentru pacienti", multi dintre ei "demnitari romani si straini".
Intre DNA si Inalta Curte de Casatie si Justitie
In aprilie 2007, ordonanta a ajuns la Senat, unde a fost avizata negativ de Comisia de Aparare si trimisa Camerei Deputatilor, cu recomandarea de respingere. La Camera, insa, ordonanta n-a mai fost discutata in Comisia de Aparare, ci in cea de Sanatate, care a avizat-o favorabil. Repartizarea legii la Comisia de Sanatate a fost facuta de Biroul Permanent al Camerei Deputatilor. Recomandarea Comisiei de Sanatate, condusa de deputatul PRM Mircea Ifrim, a fost decisiva pentru plen, iar Camera Deputatilor, cu rol decizional, a aprobat ordonanta, transformand-o in Legea 222/2007.
Ordonanta a fost reclamata la DNA imediat dupa adoptare, de catre avocata Liliana Poenaru, aparatorul mai multor angajati aflati in litigiu cu conducerea Policlinicii 10. DNA a examinat plangerea si si-a declinat competenta in favoarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Conform plangerii, miza reala care ar fi determinat adoptarea ordonantei ar fi fost "terenul de aproximativ 1.000 mp al curtii centrului din str. Washington nr. 8-10 si cele sase cladiri, aflate aici, terenul fiind disparut din actele contabile ale centrului medical, potrivit raportului Curtii de Conturi din 2005". Intr-adevar, controlorii Curtii de Conturi mentioneaza explicit, referindu-se la exercitiul bugetar al anului 2004, aceasta omisiune a evaluarii terenului si a inregistrarii lui in evidenta contabila, omisiune care nu s-a remediat pana in prezent. Aceiasi controlori mai mentioneaza ca, pentru nereguli ce nu mai puteau fi modificate retroactiv, nu s-a acordat descarcarea de gestiune pentru anul 2004 si ulterior. Nu doar transferul de la MApN catre Academie face obiectul plangerilor penale adresate Parchetelor de catre angajatii Policlinicii 10. Avocata Poenaru mai mentioneaza faptul ca institutia medicala "nu a avut niciodata personalitate juridica, fiind subordonata direct ministrului Apararii, in sensul ca fondurile i se alocau direct, fara a fi trecute prin Directia medicala a Armatei. Din minister, departamentele juridic, economic, audit intern si corpul de control al ministrului Apararii se fac vinovate de cheltuirea banilor publici fara nici un control de specialitate. La fel si toti ministrii Apararii care s-au perindat la conducerea ministerului". Numai ca Ministerul Apararii Nationale, prin Directia de Relatii Publice, refuza sa faca publice concluziile controalelor de audit la Policlinica 10, invocand secretul de serviciu.
Stat in stat de 17 ani?
Procurorii sunt chemati sa se pronunte asupra legalitatii functionarii Policlinicii 10 din 1990 pana in prezent, fiindca ordinul de ministru in baza caruia i-a fost reglementata activitatea nu s-a transformat intr-o lege si, implicit, toate deciziile luate de conducere ar putea fi considerate de oamenii legii ca fiind lovite de nulitate. La 27 mai 1992, generalul Nicolae Spiroiu, ministrul de atunci al MApN, semna "OG 25", un ordin general de ministru, si nu o ordonanta de guvern, cum ar parea, privind "stabilirea de masuri pentru desfasurarea unor activitati in spitalul Elias si in Centrul de diagnostic si tratament ambulator".
Articolul 1 mentioneaza faptul ca ambele "unitati medicale" fac parte din structura MApN si isi desfasoara activitatea potrivit statutelor de organizare si functionare aprobate de ministrul Apararii Nationale, in baza avizului Presedintiei Romaniei".
In "Statutul Centrului medical de diagnostic si tratament", semnat de acelasi ministru Spiroiu, la art. 2 se mentioneaza: "Centrul de diagnostic si tratament ambulator" este unitate cu personalitate juridica, functionand in cadrul MApN, fiind subordonat direct ministrului Apararii Nationale. Potrivit articolului 4, "conducerea CMDTA este asigurata de un director, medic militar sau civil, si de un director administrativ, numiti prin ordinul ministrului Apararii, cu avizul Presedintiei Romaniei". Articolul 14 spune ca "directorul Centrului Medical este ordonator de credite", desi legea prevede ca numai o institutie poate fi ordonator de credite.
"Nu inteleg o clipa necesitatea avizelor Presedintiei, dar cred ca este vorba de reminiscenta ideii ca Elias e spitalul PCR, girat direct de presedinte, iar Ion Iliescu a continuat linia ceausista in domeniu, dictand ministrului Spiroiu acele prevederi. Dar pe lege abuzurile sunt mult mai grave. Ordinul General 25/1992 si Statutul trebuiau sa se materializeze printr-o hotarare de guvern, ca act administrativ, pentru a putea fi aplicate si a avea efecte juridice. Acest fapt nu s-a intamplat, ele nu au avut niciodata efecte juridice, deci toate actele desfasurate in baza lui au fost nelegale, lovite de nulitate."
Cazul Cristian Vruta
Conflictul izbucnit intre o parte din salariatii Policlinicii Elias si generalul serban Radulescu a ajuns la instante inca inainte de trecerea de la MApN la Academie. Motivul: diminuarea progresiva a salariilor fara un suport legal care sa justifice masura, precum si neacordarea unor drepturi prevazute de lege. Salariatii sperau intr-o solutionare prin justitie, iar printre cei mai combativi s-a numarat si soferul Cristian Vruta. Vruta, dar si alti angajati au reclamat la DNA multe dintre deciziile luate de directorul Radulescu. Ei sustin ca din anul 2000 s-au taiat salariatilor cate 50 de ore suplimentare, iar din 2003 – si restul de 100 de ore suplimentare care se plateau lunar. Angajatii reclama ca din 2000 Radulescu si-a construit casa de la Gura Barbuletului, judetul Dambovita, si, vreme de doi ani, soferul personal al acestuia, Mihai Florian, ar fi supravegheat constructia casei, fiind platit in tot acest timp de catre policlinica, unde figura in pontaje.
La Tribunalul Bucuresti, Cristian Vruta a pierdut la fond si a facut recurs la Curtea de Apel. La 10 octombrie, Curtea de Apel a admis recursul si a retrimis dosarul Tribunalului Bucuresti, Sectia 8 – Litigii de munca pentru rejudecare.
serban Radulescu: "Un grup compact de parlamentari PD are interese"
Generalul (r) Radulescu se apara spunand ca ar fi victima unei conspiratii pediste, in care ar fi fost atrasi unii angajati.
"Ordinul ministrului Spiroiu din 1992 nu s-a materializat prin hotarare de guvern, e adevarat, dar nu exista reglementarea necesara, a fost perioada de inceput in care toate lucrurile se reasezau. Dar nici avizul presedintelui statului nu s-a cerut niciodata. Sunt numai zvonuri, eu am venit la conducere in 2 ianuarie 1990, si tot zvonuri sunt si ca terenul ar fi in litigiu. Am avut doar doua litigii, nici unul legat de teren, e vorba de cladiri si doar de parti din ele, una a cazut ca nu avea acte, iar in cealalta mostenitorii nu erau in drept. (…) In orice caz, vreau sa priviti cu multa atentie la «partea adversa». Pentru ca sunt declaratii absolut rau-voitoare si rupte din context. Interesele au fost altele: in spatele nostru exista faimosul depou ITB, gard in gard, practic si miza e terenul, de fapt, un teren de 4 hectare cu iesire mica pe o straduta care e nefunctionala si ar avea nevoie de o deschidere de 100 de metri pe str. Washington. Totul a aparut o data cu ideea comasarii cu Policlinica Cobalcescu, fapt care ar fi determinat reducerea de activitate si retragerea din cladiri. Cand s-a conturat ideea ca institutia, totusi, trebuie pastrata, a aparut un grup de salariati afiliat la Sindicatul Vamesilor si Politistilor, in sediul PD din Brancoveanu. Ei s-au luptat impotriva ordonantei, cu sprijinul unui grup compact de parlamentari PD. De aici, va rog sa trageti toate concluziile. Trecerea la Academie le bloca interesele."
serban Radulescu sustine ca nu ar fi justificate nici revendicarile salariale reclamate in instante si la Parchete: "Nu a fost vorba de nici o diminuare de salarii, este vorba de al 13-lea salariu. Noi suntem si am fost pe autofinantare si am avut o perioada in 2004 dificila.
Noi, la Armata, am avut un spor de 25% la salariul de baza, care se mentine si prin trecerea la Academie, dar ceea ce am pierdut sunt niste bonuri de masa.
Conform reglementarilor noastre, daca avem resurse platim bonuri de masa, daca nu, nu. E singura pierdere reala. Acuzele sunt din pura rea-vointa (…)".
"DeclaraTie de avere nu am dat pentru ca nu eram funcTionar public"
Nu am putut gasi nicaieri o declaratie de avere sau de interese a generalului dr. Radulescu, desi era obligat sa faca astfel de declaratii, in calitate de conducator al unei unitati medicale a MApN. "Declaratie de avere nu am dat, pentru ca nu eram functionar public, dar daca va trebui, o s-o fac", se disculpa generalul Radulescu.
Conform Oficiului National al Registrului Comertului, generalul Radulescu Barbulet serban Nicolae detine doua societati comerciale – Med Consult Invest si Saint George Medical; sotia este actionara la patru societati comerciale – Dental Vademekum Cabinet Stomatologic SRL, Saint George Medical (cu sotul), Med Consult Invest (cu sotul) si Doteh Consulting; fiica, Radulescu Barbulet Ioana Mura, are actiuni, impreuna cu parintii, la Saint George Medical. Angajatii sustin ca printre bunurile familiei se remarca autoturismele (Volvo, Jeep, ARO 10, VW Polo, Audi A3), mai multe locuinte in Bucuresti, pe str. Maria Ghiculeasa nr. 3, Bd. Lacul Tei nr. 23, in localitatea Gura Barbuletului, in orasul Zarnesti, dar si la Paris, unde fiica lui Radulescu detine un cabinet ORL.
