Oradea a ajuns repede si foarte demult in cartile de istorie si geografie. Imaginati-va ce spectaculos trebuie sa fi aratat cu cateva ere geologice mai incolo marea care se intindea peste aceleasi suprafete. Despre Oradea s-ar fi putut povesti astazi ca despre o sora geamana a Constantei daca apele ar fi ramas in matca ancestrala. Dovada? La Stracos, la o azvarlitura de bat, s-au descoperit vreo douazeci de schelete de delfini, ramasi acolo poate dintr-o aventura colectiva sinucigasa, ca in alte golfuri marine de astazi. si imediat mai sus, la cateva sute de metri, in buza unei pesteri de la Tasad, s-a descoperit unul dintre cele mai vechi ateliere, din lume, de prelucrare a aurului, metal adus, desigur, din ceea ce noi vedem astazi, Muntii Apuseni.
Sarind asa din milioane in milioane de ani, ajungem la oamenii care au ramas in manualele de istorie cu nume. De pilda, primul voievod roman, Menumorut de la Biharea (azi, cartier in plina dezvoltare). Prin casatoria cu fiica voievodului, una dintre capeteniile maghiare tocmai venite pe aici, s-a facut ruda cu imparatii crestini de la Constantinopol.
Mai insist doar asupra veacului al XV-lea, cand Umanismul si Renasterea fac din Oradea ceea ce italienii numeau "Civitas Felix". Acum, fara doar si poate, e vremea luminatului episcop Ioan Vitez de Zredna, confidentul lui Iancu de Hunedoara si dascalul din tinerete al lui Matei Corvin, prieten cu Enea Silvio Piccolomini, ajuns papa sub numele de Pius II, cel care a fixat in constiinta Europei occidentale din vremea sa latinitatea romanilor.
