Zhou Xiaochuan, guvernatorul Bancii Nationale a Chinei, a facut valuri cu o propunere-soc inaintea recentei reuniuni la varf a
G-20, spunand ca Drepturile Speciale de Tragere (DST) ale FMI ar trebui sa inlocuiasca dolarul ca moneda de rezerva valutara a lumii. Reflectiile sale au suscitat reactii foarte amestecate.
Cei care aproba ideea au admis contradictiile unui sistem in care o moneda nationala este folosita la nivel international. Bancile centrale incearca sa-si mareasca rezervele valutare, pe masura ce economiile lor cresc, intentie perfect de inteles. Dar daca aceste rezerve iau in principal forma dolarului, cererea crescuta pentru moneda americana permite SUA sa-si finanteze deficitul extern la costuri reduse artificial. Acest lucru face apoi posibila acumularea de dezechilibre nesustenabile, care duc la o prabusire inevitabila.
Recentele evenimente au evidentiat aceasta problema, iar guvernatorul Zhou avea dreptate sa ceara un sistem nou. Dar scepticii se intreaba daca DST ar putea vreodata inlocui dolarul ca principala moneda de rezerva – din simplul motiv ca DST nu sunt o moneda. Sunt o unitate contabila compozita in care FMI emite creditele catre membrii sai. Aceste credite pot fi convertite in dolari si alte monede la FMI, iar DST pot fi la randul lor utilizate in tranzactiile oficiale dintre statele membre ale Fondului. Dar ele nu pot fi folosite si in celelalte tipuri de tranzactii in care se implica bancile centrale si guvernele. Nu poti interveni pe piete valutare externe sau in alte tranzactii cu participantii la piata. Asta inseamna ca DST nu reprezinta o unitate atractiva pentru rezervele oficiale valutare.
Nu va fi usor de schimbat ceva din acest punct de vedere. In ciuda incercarilor si dificultatilor prin care trece economia americana, titlurile de valoare in dolari raman forma dominanta a rezervelor valutare datorita profunzimii si lichiditatii de neegalat a pietelor americane. Bancile centrale pot cumpara si vinde titlurile de valoare in dolari fara sa provoace miscari pe aceste piete. Apare in plus factorul comoditatii: dolarii se folosesc intr-o paleta larga de alte tranzactii. Ca urmare, nici macar moneda euro nu a reprezentat vreo provocare notabila pentru dolar in cursa pentru suprematia in cadrul valutelor de rezerva. Pentru DST sarcina este cu mult mai dificila.
Dar greu nu e sinonim cu imposibil. Daca intr-adevar China e serioasa in intentia de ridicare a DST la rang de moneda de rezerva, Beijingul ar trebui sa faca pasii necesari crearii unei piete lichide in DST. Ar putea sa emita propriile obligatiuni denominate in DST. Mai mult, ar putea incuraja celelalte state ale G-20 sa faca si ele acelasi lucru. Ar plati un anume pret, pentru ca cei care investesc in aceste obligatiuni ar cere intr-o faza initiala un bonus de noutate. Dar nimic nu e pe gratis. Acel pret poate fi o investitie intr-un sistem international mai stabil.
Desigur, o incercare de infiintare a unei piete comerciale bazate pe titluri denominate in DST a mai avut odata loc. In anii ‘70, unele banci comerciale au emis un numar limitat de titluri denominate in DST, iar unele corporatii au facut acelasi lucru cu obligatiuni. Dar aceste eforturi nu au dus pana la urma nicaieri. Data fiind superioritatea dolarului in materie de lichiditate, avantajul sau de prim venit pe piata s-a dovedit imposibil de depasit. Pentru a surmonta acum acest avantaj, trebuie ca cineva sa actioneze ca market-maker pentru tranzactiile oficiale si private si sa subventioneze piata in faza ei de inceput. Acest cineva este, evident, FMI. Fondul ar putea sa-si declare disponibilitatea de a vinde titluri in DST pentru toti solicitantii, privati si oficiali, calculand marje stranse de valori la vanzare/cumparare, competitive in comparatie cu cele pentru dolari. Dolarul si-a obtinut initial statutul de moneda internationala in anii ‘20, cand nou-infiintata Rezerva Federala a inceput sa cumpere si sa vanda accepte bancare in dolari, sprijinind piata si sporindu-i lichiditatea. In cazul in care comunitatea internationala este serioasa in intentia ei de transformare a DST intr-o valuta internationala, va trebui sa dea FMI puterea de a urma modelul Rezervei Federale a SUA.
Un cost ar exista si in acest caz. FMI ar utiliza resurse reale pentru a subventiona piata pana cand actorii privati ar considera-o atat de atractiva incat sa preia ei aceste servicii la costuri comparabile. Actionarii FMI ar trebui sa-si asume aceste costuri. Dar nu sunt ele, dupa cum spuneam, investitii intr-un sistem monetar global mai stabil? Transformarea DST intr-o reala valuta internationala presupune insa si depasirea altor obstacole. FMI ar trebui sa emita DST suplimentare in perioade de penurie, asa cum si Rezerva Federala a oferit acoperire in dolari pentru a asigura un grad adecvat de lichiditate in a doua jumatate a anului 2008. In acest moment, inainte ca DST sa poata fi emise, trebuie sa existe acordul unui numar de tari care totalizeaza 85% din voturile din FMI, ceea ce chiar ca nu e o reteta de lichiditate.
Managementul FMI ar trebui sa primeasca un mandat de decizie in privinta emisiunilor de DST, la fel cum Rezerva Federala poate decide sa ofere acoperire in dolari. Cu alte cuvinte, pentru ca DST sa devina cu adevarat o valuta internationala, FMI ar trebui, la randul sau, sa devina o banca centrala globala si un creditor de ultima instanta. Inaintea crizei, asemenea idei ar fi fost respinse din start. Nici macar azi nu se vor materializa peste noapte. Dar ele reprezinta implicatiile reale ale observatiilor guvernatorului Zhou.
Copyright: Project Syndicate, 2009.
www.project-syndicate.org
