Am comentat si cu alte ocazii datele Eurobarometrului, cercetare sistematica a opiniei publice intreprinsa bianual de catre Comisia Europeana. Eram obisnuiti sa constatam ca romanii se diferentiaza de majoritatea europenilor printr-un grad ridicat de optimism. Ultimul raport al Eurobarometrului, analizat pentru Romania, ca de obicei, de catre profesorul Dumitru Sandu, prezinta fotografia starii opiniei publice intr-un moment deosebit de interesant: inceputul lunii noiembrie 2008. Era momentul in care depresia economica incepuse sa se faca simtita in Vestul Europei, iar romanii se aflau in plina campanie electorala, asaltati, pe de o parte, de promisiunile de bunastare ale partidelor si, pe de alta parte, de stirile ingrijoratoare despre un viitor tulbure.
Valul de pesimism generat de inrautatirea climatului economic i-a afectat profund pe europeni: comparativ cu primavara aceluiasi an, indicele optimismului personal a scazut, la nivel european, cu 8 puncte procentuale. In aceleasi sapte luni – constata raportul –, populatia Romaniei a cunoscut cel mai puternic regres al optimismului din ultimii cinci ani, de la 44% in primavara la 29% in toamna. Cu alte cuvinte, desi datele obiective indicau ca, pana in momentul respectiv, romanii fusesera mai putin afectati din punct de vedere economic (indicatorii economici ai lunii octombrie erau pozitivi), starea lor de spirit a cunoscut o depreciere mai pronuntata decat in tarile care simteau deja efectele depresiei.
Ca o caracteristica a angoaselor romanilor in fata pericolului iminent, constatam ca ei apreciau pericolele ca fiind, mai degraba, iminente pentru tara in general (31% cred ca situatia economica a Romaniei va fi mai proasta in urmatoarele 12 luni si 28% ca situatia locurilor de munca va fi mai proasta) decat pentru ei personal (21% se asteapta la o degradare a vietii lor, 24% – la inrautatirea situatiei financiare a familiei si numai 13% – la o situatie profesionala mai proasta). In general, ponderea optimistilor in raport cu situatia personala este superioara celei a pesimistilor. Altfel spus, fiecare trage nadejde ca dezastrul il va ocoli.
Aflate in plina campanie electorala, toate partidele promiteau, exact in perioada realizarii sondajului, cresteri imediate ale salariilor (50% pentru profesori, nu-i asa?), majorarea punctului de pensie si introducerea pensiei minime de 350 lei, noi locuri de munca, mii de kilometri de autostrazi. Starea de spirit a romanilor ar fi trebuit sa fie cea a unui copil in fata bradului de Craciun incarcat cu pachete frumos ambalate. Dimpotriva, ei au devenit brusc depresivi. Autorul raportului pentru Eurobarometru banuieste ca "alertarea opiniei publice romanesti asupra perspectivelor de criza a venit, foarte probabil, mai ales pe curentele de comunicare intre romanii din strainatate si cei de acasa, dar si prin intermediul internetului". Personal, cred ca mai degraba mesajele pozitive transmise au avut efectul contrar celui scontat datorita neincrederii generale in emitent – partidele politice.
Datele sondajului indica faptul ca in Romania, dintre toate institutiile, partidele sunt cel mai putin credibile (increderea in partide este de 14%, cea in Parlament – 19%, iar in Guvern si justitie – 24%). Partidele constituie peste tot institutia cea mai putin credibila, numai ca la noi (ca, de altfel, in toate statele ex-comuniste) nivelurile increderii sunt mult mai mici decat in "vechea Europa".
Asadar promisiunile partidelor nu au fost luate in serios de nimeni. Este, de altfel, explicatia abstentionismului masiv inregistrat la scrutinul din 30 noiembrie. Ca o confirmare, raportul mentioneaza ca "declinul cel mai puternic de optimism se produce in mediul urban, mai ales la segmentele de populatie de sub 55 de ani" – tocmai zonele in care s-a inregistrat cea mai mica prezenta la vot.
Datele prezentate saptamana aceasta ne-au oferit o imagine a starii opiniei publice la amenintarea crizei. Urmatorul Eurobarometru va fi realizat in lunile imediat urmatoare. Asteptam cu interes rezultatele sale, care vor surprinde reactiile romanilor aflati in plina criza.
