Seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, Jonathan Scheele, a fost clar: reforma Justitiei este vitala pentru Romania, decizia CC nu este de natura sa ajute progresul reformei Justitiei, iar demisia cabinetului nu va avea impact asupra integrarii.
24 de ore s-a crezut ca vom scapa de anticipate. N-a fost sa fie, din cauza ca Romania are Curtea Constitutionala pe care o merita. Cu 402 de voturi „pentru”, raportul de mediere la o lege carpita si non-combat la votul pe articole, oficialii UE ne vor monitoriza cu mare atentie pentru reforma Justitiei dupa decizia CC.
Nimic nu s-a intreprins la noi fara sa fim impinsi de la spate. Pasii spre democratizare s-au facut numai cu cutitul la osul stagnarii. Legile proprietatii si reformarii Justitiei n-ar fi trecut fara a le forta prin asumarea raspunderii. Acum, victoria retrograzilor asupra romanilor s-a transat datorita controversatelor decizii ale sindicatului CC, ticsit de sinecuristi cu apartenenta politica, un organism special, mai mult politic decat juridic, amnar pentru butoiul cu pulbere. Cand anticipatele n-au mai fost doar „tema de discutie”, toata clasa politica parca s-a trezit la semnalul lui Basescu si cauta solutii de compromis. Una este sa reformulezi cinci articole respinse, alta sa lasi pe seama celor care au franat tot timpul si legile Justitiei, si pe cele ale proprietatii sa discute articol cu articol. Daramite sa-i obligi sa inoveze. Desi sustinator al anticipatelor si al intoarcerii la popor cand se ivesc dificultati majore, tacerea imprevizibilului Basescu (dupa decizia supraputerii legislative care se numeste piedica CC) vestea o rasturnare de situatie. Intr-un fel, salvarea PSD (aflat in cel mai nefericit moment al unor alegeri) venea tot de la presedintele Romaniei, desi George Maior a cerut suspendarea lui Basescu, taman cel care a indemnat la un compromis pentru o formula de mediere care sa ia in seama recomandarile CC (devenita a treia Camera a Parlamentului, cu puteri discretionare).
Intr-un moment in care guvernul se baza pe oarece sprijin parlamentar (cu atatia fugari), demisia lui Tariceanu chiar este una de onoare pentru ca n-a reusit sa impuna cele convenite cu UE. Iata-l invins de CC si puterea judecatoreasca, care nu se lasa reformata, mutiland legile Justitiei.
Ce putere judecatoreasca poate fi considerata Curtea Constitutionala atata vreme cat prin ea fojgaie pesedisti notorii, cu fete buhaite de bautura, cu sotii care le-au trimis reclamatii la parafat? Fara rusine. Conflict de interese mai clar nici ca se poate. Si europarlamentarii ne atrag atentia ca decizia CC creeaza o mare problema, ba s-a folosit un termen dur: obscurantismul CC. Tocmai ostilitatea a mutilat reforma Justitiei. Dar n-o sa vedeti vreo demisie la CC, unde-si au locurile asigurate pana in 2013.
Este clar ca si in ramura puterii careia ii zicem CC a intrat panica de vreme ce membrii ei au acceptat sa alerge la Cotroceni, la un Basescu pus pe taiat in carne vie. O curte de judecata – buna, rea – nu poate fi in conflict cu nimeni si nu poate fi implicata intr-o mediere.
Pana se va modifica Legea Curtii Constitutionale, membrii acestui for ar face bine sa se abtina de la judecarea cazurilor in care apar conflicte de interese.
Demisia guvernului este un pas drastic. In conditiile in care CC a respins legile reformei Justitiei, guvernului nu-i mai ramanea decat alternativa de onoare: demisia. De aici si anticipatele, ceea ce constituie o decizie radicala.
Chiar suntem blestemati sa nu putem injgheba un sistem de justitie?
