Presedintele Traian Basescu observa cu cateva zile in urma ca a devenit o moda in a da vina pe "sistem" pentru orice nu merge bine in administratia publica, desi in fapt oamenii sunt singurii responsabili pentru performanta sistemului.
Este adevarat ca a da vina pe sistem este o scuza foarte convenabila: "sistemul" este ceva abstract, care nu se poate supara si nu poate replica taios cand este atacat. Cand spui "sistemul public de sanatate este catastrofal!" poti fi sigur ca atat beneficiarii acestui sistem, pacientii, cat si cei ce ii servesc, medicii, vor fi de acord, pentru ca si unii, si altii sunt nemultumiti de acest mediator al relatiei dintre ei. Asa cum elevii, parintii si profesorii sunt nemultumiti de sistemul de educatie, avocatii, judecatorii si impricinatii – de sistemul de justitie sau cetatenii si functionarii – de sistemul administratiei publice. Este o scuza convenabila si pentru ca se subintelege ca "sistemul" este dincolo de controlul, dar si de responsabilitatea noastra individuala. Situatia capata un aspect de tragica fatalitate: nimeni nu este vinovat, soarta ne este potrivnica! Cred ca tocmai impotriva acestei atitudini s-a ridicat presedintele si este, desigur, binevenit apelul sau la responsabilizarea oamenilor care compun "sistemul".
Nu poti totusi sa nu te intrebi ce se intampla de nu reusim de atata vreme sa rezolvam problema formarii, selectarii si promovarii oamenilor potriviti in diferitele componente ale sistemului administratiei publice. Pentru ca de schimbari de personal, mai ales in posturi-cheie, nu ne putem plange ca am dus lipsa, dimpotriva! Oare sa fie imposibil sa gasim oamenii cu calitatile potrivite pentru functii publice – profesionalism, probitate, devotament, constiinciozitate etc.?
Poate ca exista persoane care intrunesc asemenea calitati, dar ar fi o mare eroare sa contam exclusiv pe acest aspect in realizarea unui sistem performant de administratie publica.
Presedintele american James Madison spunea intr-una dintre scrierile sale ca trebuie sa pornim de la constatarea ca oamenii nu sunt ingeri, niste fiinte ideale care nu gresesc si nu se abat niciodata de la cele mai inalte principii: "Daca oamenii ar fi ingeri, nici un guvern nu ar fi necesar". Mai mult decat atat, daca cei care guverneaza ar fi ingeri, nu am avea nevoie de mecanisme de control asupra celor aflati in functii publice. In lumea reala insa, unde avem de-a face cu oameni care nu sunt ingeri, trebuie sa construim asemenea mecanisme de control care constituie structura institutionala a societatii. Institutiile directioneaza comportamentul oamenilor definind valori, obiceiuri, reguli, norme, proceduri etc., transmise si impartasite la nivelul unui grup.
Functionarul public, de orice nivel si din orice sector, raspunde mediului institutional in care activeaza, iar comportamentul sau va fi determinat de modul in care sunt construite legile, normele, procedurile, relatiile informale etc. instituite in organizatia in care isi desfasoara activitatea. Explicatia lipsei de performanta la nivelul administratiei publice este data de faptul ca reforma institutionala din acest sector nu a fost niciodata dusa la bun sfarsit. Reforma s-a impotmolit undeva la suprafata lucrurilor, la schimbarea denumirilor si afilierilor, dar nu a ajuns niciodata pana la nivelul cel mai profund, al functionarului al carui succes si al carui interes personal ar trebui sa fie legate de satisfactia cetateanului pe care in ultima instanta il serveste. In momentul de fata, cariera unui functionar public este mult mai bine servita de loialitatile potrivite decat de indeplinirea sarcinilor de serviciu. In plus, s-au edificat niste mecanisme de aparare (de la organizatii sindicale sau asociatii profesionale pana la contracte, statute, legi, exceptii sau precedente ce pot fi invocate in tribunale) care fac de multe ori imposibile selectia si departajarea pe criterii de performanta sau sanctionarea prompta a abaterilor ori a incompetentei profesionale.
