Pentru scaunul primarului general se luptă, cu şanse, Gabriela Firea de la PSD (aliat cu UNPR), Cătălin Predoiu de la PNL şi Nicuşor Dan, candidatul recent înfiinţatei Uniuni Salvaţi Bucureştiul. De fapt, Gabriela Firea conduce detaşat în toate sondajele publicate (ca şi partidul său în competiţia pentru Consiliul General). Explicaţia constă în faptul că voturile bucureştenilor care nu simpatizează PSD sunt divizate între cel puţin trei candidaţi (îl includ aici şi pe Robert Turcescu, candidatul PMP). O bună parte din vocile prezente în spaţiul public sunt îngrijorate de perspectiva unei victorii PSD pe toată linia şi cer o coaliţie anti-PSD, care să susţină un singur candidat. Fără îndoială, în această ipoteză este probabil că o parte din electoratul apatic care nu merge la vot pentru că “oricum, tot Firea câştigă” ar putea să se mobilizeze şi să răstoarne calculele iniţiale.
În acest context, propunerea candidatului liberal a fost perfect logică: ultimul clasat dintre cei doi candidaţi de pe locurile doi şi trei (el şi Nicuşor Dan) să se retragă, anunţând susţinerea celuilalt. Întrucât sondajele invocate sunt contradictorii în privinţa ocupantului locului doi, ar fi urmat ca cele două echipe de campanie să agreeze o agenţie de sondaje şi o metodologie de cercetare care să nu fie contestată de niciuna dintre părţi. Numai că Nicuşor Dan a declinat oferta, refuzând să promită că, dacă se va plasa pe locul al treilea, va recomanda alegătorilor săi să-l voteze pe Predoiu.
Trebuie spus că, oricum, declaraţia de retragere a unuia dintre candidaţi, făcută cu una sau două zile înainte de finalul campaniei, nu l-ar fi şters de pe buletinele de vot şi probabil că tot ar fi cules câteva procente (ne amintim referendumul din 2012, când apelul la boicot al lui Băsescu, făcut cu două săptămâni înaintea scrutinului, nu a împiedicat aproape un milion dintre simpatizanţii săi să meargă să voteze împotriva demiterii). Dar problema majoră e că intenţiile de vot nu sunt un bun transferabil după reguli aritmetice – am văzut asta la prezidenţialele din 2009, când voturile lui Antonescu nu s-au adunat decât în parte celor câştigate la turul al doilea de către Geoană.
Nicuşor Dan a transmis, încă de la candidatura sa independentă din 2012, un mesaj de contestare a “establishment-ului” politic, exprimat cu precădere în acţiunile comune ale consilierilor PSD şi PNL (sau PDL, la vremea respectivă). Electoratul care l-a urmat, mai puţin numeros în 2012 şi în creştere acum, este format din cei care s-au săturat de alternanţa la putere a aceloraşi grupuri de politicieni tributari unor clienţi transpartinici. Sunt oamenii care au scandat în iarna lui 2012 “PDL, USL, aceeaşi mizerie!”, care au bătut cu petul în caldarâm pentru Roşia Montană în 2013 şi s-au revoltat după tragedia de la Colectiv sub lozinca “Corupţia ucide!”. Au văzut în Nicuşor Dan şi Uniunea Salvaţi Bucureştiul o alternativă nu doar la PSD, ci la clasa politică actuală în ansamblul său. Or, pentru aceşti oameni sătui să tot aleagă răul cel mai mic, liberalul Predoiu nu are de ce să fie mult mai bun decât social-democrata Firea. La urma urmelor, numărul dosarelor penale îndreptate împotriva unor membri PNL e doar mai mic decât al celor de la PSD, proporţional cu numărul funcţiilor de conducere deţinute de către cele două partide. Electoratul USB nu alege între stânga şi dreapta, ci între politicienii de până acum şi un model alternativ. PNL afirmă că este pe cale să se reformeze, dar două treimi din reprezentanţii partidului în actualul Consiliu General, complice la jaful generalizat din primărie, se regăsesc pe actuala listă de candidaţi; iar Răzvan Sava, aliat cu Piedone în sectorul 4, a fost criticat de conducerea partidului, dar nu i s-a retras sprijinul politic.
Din aceste motive, e greu de crezut că susţinătorii lui Nicuşor Dan şi ai USB ar fi urmat un eventual apel de susţinere a lui Predoiu venit din partea candidatului lor. Cel mai probabil, ar fi renunţat să meargă la vot.
Nicuşor Dan ar fi avut de câştigat în urma acceptării înţelegerii care i s-a propus. El crede, evident, în sondajul comandat de USB, în care el este pe locul al doilea, cu un avans substanţial asupra lui Predoiu, deci ar fi urmat să fie susţinut de liberali – partid care are în mai mare măsură capacitatea de a-şi convinge alegătorii să voteze strategic. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost în situaţia de a se retrage, ar fi putut ulterior să ceară şi să primească sprijinul consilierilor PNL pentru un post de viceprimar. Atunci de ce a refuzat?
Aliindu-se tactic cu PNL împotriva PSD, Nicuşor Dan ar fi devenit un politician ca oricare altul, poate doar unul (deocamdată) necorupt. După ce s-a străduit să convingă oamenii că este un candidat pentru care merită să votezi, ar fi trebuit să spună că, de fapt, criteriul de decizie trebuie să fie – din nou – răul cel mai mic.
Cu acest mesaj, chiar dacă ar fi câştigat Primăria Generală, ar fi intrat în marea masă a politicienilor detestaţi de majoritatea electoratului. Practic, a refuzat să accepte o ipoteză despre care ştia că este falsă – aceea că ar putea cere celor care au încredere în el să facă un compromis.
