Anul acesta, marea mirare a multor vanzatori de martisoare e ca "nu mai cumpara lumea, dom’le". Explicatia sta chiar sub nasul lor, pe tarabe: poti sa razi sau sa-ti faci cruce cand vezi gramada de chinezarii de angro care iti strepezesc retina sau creatiile abstracte gen "sarmulita + pietricica viu colorata". E drept, nici clientii lor nu se sinchisesc: iau la gramada, sa nu se supere colegele de birou.
Umar la umar, ca un dispozitiv de jandarmi la vreo mineriada, pe tarabistii martisoarelor din Piata Romana n-ai cum sa-i eviti decat daca ai deprins arta zborului. N-ai pe unde s-o iei. Trebuie sa dai ochii cu marfa lor, care umple trotuarul. Pe cele peste 300 de tarabe, universul martisoarelor se intinde de la maimutoi blanosi, la care invariabil fetele se inmoaie imediat cu un "ce dragut", pana la cosulete cu flori din plastic, mai tipatoare decat o soprana in catharsis. In rest, o cascada de argintarie si de tot felul de combinatii din pietricele si sarmulite, care nu spun nimic, dar cu care te poti achita onorabil de datoria de 1 Martie. Cei mai abili in marketing sunt bisnitarii de parfumuri contrafacute: si-au legat sticlutele cu snururi alb-rosii, oferta speciala de Martisor.
Cu "nu se mai vinde" inainte!
Doamna Angi e una dintre numeroasele reprezentante ale tarabelor cu pietricele. De toate culorile si formele, puse la gramada in cosuri, "cica au energii din alea si vin pe zodii. Sunt din Brazilia, dom’le". "Nu prea mai cumpara lumea ca in alti ani", se plange doamna Angi in timp ce matura mizeria din perimetru, ca sa n-o ia la suturi politistii comunitari, cu care fiecare tarabist a semnat un acord ca pastreaza curatenia. Desi preturile se invart pe la 2-3 lei, chestia cu "nu se mai vinde" e pe buzele tuturor celor care au pe taraba brizbrizuri si nimicuri.
Domnul Costache vinde in Romana de 10 ani niste cosuri cu flori si ierburi uscate, aranjate in cosulete din lemn de ulm. "Asta-i cel mai greu, pana strangi betele astea pentru cosuri. Acum eu doar le vand, ca m-am plictisit sa le fac, e foarte migalos", spune Costache. Desi anii trecuti scotea profit, si el zice ca "nu se mai vinde. Suntem foarte multi, lumea nu mai cumpara dintr-un singur loc".
Originalii au magnet la clienti
Cei la care se inghesuie lumea au, de regula, pe tarabe chestii care starnesc fie rasul, fie admiratia trecatorilor. Cristi vinde draci. De sase ani, cand se apropie luna martie, impreuna cu trei prieteni studenti baga bucatele de lut la cuptor, le vopsesc in rosu si trantesc o inscriptie caraghioasa pe ele. Succesul e garantat: "Se opreste lumea, rade si cumpara. Am furat ideea de la un tip care vindea tepe din lemn si-ti zicea: «Uite, ai luat teapa!». Scoatem cam 10 milioane profit, dar e mult de munca, mai ales la scris, ca e foarte mic. In ultima vreme vad insa ca baietii prefera sa rezolve 1 Martie cu o floare. Oricum, pentru barbati e un chin, gandeste-te ca ai 20 de colege la birou. Iei la una, trebuie sa le iei la toate!", rade Cristi, in timp ce isi vinde dracii.
Floarea Anghel are plina taraba de "Sporul casei". Sticle umplute cu straturi de graunte, sare, cafea, boia, care se imbina in toate formele si culorile. "Vand bine, ce am eu e mai special, nu ca toate chinezariile astea. Tot secretul la sticlutele mele e cum presezi straturile. Le indes bine cu o coada de ciocan de snitele, apoi cu o sarma le fac formele. La sfarsit pun un dop de silicon", iti explica femeia secretul succesului.
Clientii, intre angro si en-detail
"Daca pun mana pe cardul lu’ tata, va iau la toate martisor", face in ciuda un pustan cu tepi bine geluiti in cap cardului de fete care se tin dupa el. "Le iau la colege, ce sa fac? Bine, nu ca se supara daca nu le iau, dar eu le iau oricum", nu vrea sa se joace cu focul un tanar licean. "Ah, pai daca nu-mi ia cadou, il omor!", s-a saturat de martisoare o sirena bine machiata. Categorisirea clientilor de martisoare o face un batranel care vinde mici sculpturi in rasina: "Cei mai maturi, trecuti de 40 de ani, au ramas fideli cosarului sau trifoiului. Sau cauta ceva mai deosebit. Tinerii nu prea se mai uita la ce cumpara, dau banii pe kitsch-urile astea luate din angro". Intre timp, la taraba plina de nimicuri de alaturi, trei baieti numara toti pe degete necesarul de 1 Martie, precum Pristanda steagurile din urbe: "Deci, sapte d-astea, zece d-astea… Frate, luam multe, nu conteaza, important e sa le cumparam ceva".
