Uniunea Europeana curteaza tot mai insistent tarile Asiei Centrale in incercarea de a obtine acces la noi surse de energie.
Odelegatie europeana din care au facut parte ministrul german de externe, Frank Walter-Steinmeier, comisarul pentru politica externa, Benita Ferrero-Waldner, si reprezentantul special al UE pentru Asia Centrala, Pierre Morel, s-a intalnit, la sfarsitul saptamanii trecute, in capitala kazaha, Astana, cu ministrii de externe ai celor cinci state central-asiatice – Kazahstan, Uzbekistan, Kargazstan, Tadjikistan si Turkmenistan.
Componenta delegatiei europene este semnificativa pentru importanta pe care o acorda in prezent UE acestei regiuni care se impune ca urmatorul camp de lupta geopolitica in Marele Joc al petrolului. Faptul ca delegatia a fost condusa de seful diplomatiei germane este firesc in contextul in care Germania este considerata varful de lance al politicii europene in regiune si este consecvent cu angajamentul luat de presedintia germana a UE pentru intarirea sigurantei energetice a Europei.
UE desfasoara in regiune doua proiecte lansate inca de acum zece ani:
1. TRASECA, un proiect de dezvoltare a retelelor de transport care urmeaza sa lege Extremul Orient de Asia Centrala si de Sud si de Europa, in primul rand prin Romania si Bulgaria.
2. INOGATE, un proiect complex de exploatare si transport al petrolului si gazelor naturale din Asia Centrala si regiunea caspica spre Europa, dar – lucrul cel mai important – ocolind Rusia. Deja ministerul de externe de la Moscova a semnalat intr-un document ca INOGATE nu tine seama de interesele Rusiei. In acest context, acordul Kazahstanului devine crucial pentru succesul proiectului si guvernul de la Astana a fost suficient de inteligent sa nu isi puna toate ouale in acelasi cos si sa incurajeze programe de cooperare atat cu Rusia, cat si cu UE si cu Statele Unite. De exemplu, Kazahstanul coopereaza militar si nuclear cu Moscova, dar este unul din sustinatorii conductei Nabucco. Pe de alta parte, celelalte state din zona au mari probleme legate de democratie si drepturile omului si spera sa obtina bunavointa Europei in schimbul accesului la resurse si la bazele militare din regiune, necesare efortului NATO in Afganistan.
