De curand au aparut trei volume Andre Scrima la Editura Humanitas. Doua volume inedite, Biserica liturgica si Antropologia apofatica, si un al treilea care reuneste toate comunicarile tinute la simpozionul Scrima desfasurat anul trecut la Colegiul Noua Europa.
Andre Scrima este un autor putin accesibil publicului larg, dar pe de alta parte seducator pentru elite. Din pacate, in acest fel se incurajeaza si un anume tip de snobism care dauneaza adevaratei sale receptari. Aceasta din simplul motiv ca Andre Scrima este un autor care nu trebuie curtat si nici nu are cum sa fie la moda. Atemporal, asa cum si intelepciunea este atemporala, el nu impartaseste nimic din preferintele atat de caduce ale momentului. Cu toate acestea, succesul sau dupa '89 a fost fulminant. Prima sa carte aparuta la Humanitas, Timpul Rugului aprins, a reprezentat un veritabil best-seller. Dupa '89, Andre Scrima s-a intors in tara si, fiindca asa a vrut Dumnezeu, in 2000 s-a dus la Domnul. Avea 75 de ani, fiind nascut in 1925, la Gheorghieni. Printr-un fericit con-curs de imprejurari, pe care nici nu are rost sa le evocam aici, in 1956, cand toti membrii „Rugului Aprins” intrau in puscarie, el reusea sa plece din tara, asa cum o pasare scapa din colivie. A facut o cariera incredibila, calatorind din India in Liban si de aici in Franta, fiind implicat in toata politica, mai mult sau mai putin esuata, a apropierii celor doua traditii crestine, pledand intotdeauna pentru o revigorare filocalica si fiind printre primii care au inteles ca numele Domnului nu poate fi rostit in desert, desertul civilizatiei, daca nu exista o minima educatie duhovniceasca a celor care il rostesc.
Cele doua volume, Biserica liturgica si Antropologia apofatica, au fost ingrijite de Anca Manolescu, respectiv de Vlad Alexandrescu. Anca Manolescu a si tradus din franceza primul volum. Ambele persoane au competenta necesara pentru a aborda un asemenea subiect. Andre Scrima nu este un autor de care sa te apropii cu prea multa usurinta. El scrie dificil, in sensul in care hermeneutica ortodoxiei nu poate fi facuta intr-un limbaj la care oricine poate avea acces. Cu alte cuvinte, te apropii de un asemenea text dupa ce in prealabil ai avut anumite lecturi si ti-ai format o anumita sensibilitate. Altfel, contactul cu pagina propriu-zisa este sortit unui lamentabil esec. Literatii nostri ar trebui sa aiba in vedere acest aspect inainte de-a se lansa in tot felul de consideratii privindu-l pe parintele Scrima.
Antropologia apofatica cuprinde o serie de texte scrise de autor cand era inca tanar si cand isi pregatea teza de licenta la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Intr-o perioada sumbra a anilor '50, avea libertatea interioara pentru a scrie in duhul adevarului si a adopta o pozitie fer-ma, orientata impotriva lumii moderne. Nu critica comunismul, caci nici nu avea cum, dar tot ce scria referitor la conditia omului sub vremi si sub tirania materialismului si a secularismului viza de fapt in-treaga lume situata pe ambele emisfere. Al doilea volum, Biserica li-turgica reprezinta o initiere in liturghia ortodoxa pe care Andre Scrima, profesor pe atunci in Liban, stie cum s-o desfolieze si sa ne-o apropie, fara nici o tendinta de sim-plificare. El slujeste un vaz pornit din miezul mintii, raportat la cele nevazute si celeste, asa cum un cleric obisnuit nu ar fi in stare. Prefata la volum este semnata de nimeni altul decat de Mihail Neamtu, un tanar exceptional, nascut in 1978, probabil – prin anvergura gandirii si a eruditiei – un al doilea Cristian Badilita. Precis, fara sa bata campii cum altul probabil ar fi fost tentat sa faca, patrunde in inima creatiei lui Andre Scrima si ne ajuta sa descoperim un intelect viu, pe care nu-l sperie utopiile sau umbrele istoriei.
Humanitas mizeaza pe Scrima, socotindu-l atat un ghid spiritual, cat si un autor care, in clipele actualului dezmat publicitar, face din publicitatea ce-i este rezervata o disciplina ascetica.
