Torturat, internat şi deportat, bătrânul Şuşman a supravieţuit miraculos comunismului.
Ultimul partizan din Grupul Şuşman a fost înmormântat la Iaşi. Traian Şuşman, în vârstă de 85 de ani, este eroul unei vieţi în care s-au împletit lupta armată împotriva comunismului cu tortura din beciurile Securităţii şi cu deportarea în Bărăgan.
Traian a fost unul dintre fiii primarului din Răchiţele (Cluj) Teodor Şuşman, supranumit în perioada interbelică „Tatăl Moţilor”, după ce, în urma unei audienţe la Regele Ferdinand I, a obţinut o serie de drepturi pentru moţi. Fiul său, Traian Şuşman, s-a născut pe 1 decembrie 1925 şi a făcut şcoala primară în sat, apoi liceul la Cluj. După instaurarea comunismului, familia sa a intrat în vizorul noilor autorităţi. Teodor Şuşman a fost înlăturat din postul de primar în Răchiţele, iar în locul său a fost instalat Suciu Paşcu, rudă cu actualul premier Emil Boc şi fost asociat în afaceri al lui Teodor Şuşman. Acesta a organizat unul dintre cele mai puternice grupuri de rezistenţă armată din zona Apusenilor, împreună cu fiii săi, Traian, Avisalon şi Teodor Şuşman junior, dar şi cu nepotul său Leon Şuşman. Grupul de partizani a activat în perioada 1948-1958. Teodor Şuşman, Avisalon, Leon şi Teodor Şuşman junior au pierit împuşcaţi, iar Traian Şuşman a devenit prizonierul Securităţii.
Bătut până a rămas infirm
Traian Şuşman a fost prima victimă a Securităţii din grupul de partizani. Ca urmare a unei trădări, Securitatea a aflat că membrii Grupului Şuşman se ascundeau în cabana unui pădurar din zona Padiş. Securiştii au înconjurat cabana în ziua de 16 decembrie 1948. Traian Şuşman a fost prins în pădure, închis în beciul Securităţii din Cluj şi torturat cu cruzime, ca să divulge celelalte ascunzători ale rudelor sale. Bătăile l-au lăsat infirm. A urmat un proces, iar Traian Şuşman a fost condamnat la un an şi jumătate de închisoare. La final, în 1951, a primit o „internare” administrativă de 72 de luni. În tot acest timp, Traian Şuşman a fost ţinut după gratii la Cluj, Jilava, Cernavodă, Bucureşti, Giurgiu şi Văcăreşti. Apoi, el a fost deportat în Bărăgan, în localitatea Ezeru, unde a primit domiciliu obligatoriu timp de trei ani, dar securiştii i-au interzis ulterior să revină la Răchiţele. Astfel, Traian Şuşman s-a stabilit, apoi s-a căsătorit în Iaşi, unde a lucrat ca muncitor. În satul natal s-a mai întors abia după Revoluţie.
