Domnia legii este aproape în întregime absentă și nu există, practic, nici o guvernare ori acțiune polițienească. Activitățile economice ilegale, neraportate sau nereglementate, sunt un fapt obișnuit. Cei puternici confiscă resursele în defavoarea celor fără de putere. Degradarea mediului este continuă.
Descrierea de mai sus pare că se referă la un stat fără autoritate, la o țară disperat de săracă, aflată în război civil, sau la o ficțiune distopică. Dar nu e așa. Vasta regiune (acoperă 45% din suprafața totală a Pământului) aproape neguvernată și fără reguli este reprezentată de marea liberă – cele aproape două treimi din oceanele globului care nu se află sub jurisdicția vreunei țări.
Cum e posibil așa ceva? Doar există Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării (CNUDM) din 1982, care a fost ratificată de 166 de state și de Uniunea Europeană. Dar când CNUDM a fost negociată, marea liberă era protejată pentru că era inaccesibilă. Avansul tehnologic a permis ca exploatarea resurselor să avanseze mai departe și mai adânc decât în trecut. Vasele de pescuit pot opera acum de-a lungul oceanului, iar forajul la mare adâncime furnizează o tot mai mare cantitate din petrolul și gazul nostru. CNUDM nu a ținut pasul cu aceste evoluții.
Industrii și activități precum cele de pescuit, transport maritim și foraj marin sunt reglementate separat. Nu există nici un cadru de guvernare pentru industriile emergente în mările libere, cum este cea a producției de energie. Transparența și responsabilitățile asumate sunt reduse, iar impunerea regulilor este minoră.
Mai mult, autoritățile au putere limitată în a intercepta navele suspecte de activități ilegale. Drept rezultat, cooperarea internațională pentru contracararea pescuitului ilegal, a contrabandei cu arme și droguri, a traficului de carne vie, a pirateriei și acțiunilor teroriste a fost puternic îngreunată.
Consecințele sunt groaznice. Oceanul este sistemul care susține viața pe planetă, o menține sănătoasă și productivă. Dar pescuitul masiv și poluarea au făcut deja distrugeri uriașe.
Reziduurile aflate în derivă pe mare cauzează moartea prin înecare, sufocarea sau înfometarea a aproximativ un milion de păsări și 100.000 de mamifere marine (foci, balene și delfini) în fiecare an, fără a mai menționa pericolul pentru navigație reprezentat de gunoiul din apă. Poluarea cu plastic – inclusiv peleți și microplastic ce poate pune în pericol sănătatea umană – e o problemă tot mai mare.
Creșterea temperaturii reduce capacitatea oceanelor de stocare a oxigenului. Asimilarea tot mai consistentă de dioxid de carbon face ca apa să devină acidă și determină schimbări fără precedent în condițiile fizice și chimice, care afectează organismele marine și ecosistemul. Viața însăși din oceanul planetar este amenințată.
A venit vremea să impunem domnia legii pe mările libere. Acesta este și scopul Comisiei Oceanului Planetar, un organism internațional independent, compus din foști șefi de stat, miniștri și oameni de afaceri. Eu sunt unul dintre acești comisari. Am propus deja un pachet de salvare care conține opt inițiative pentru a îmbunătăți guvernarea și a reda sănătatea oceanului.
Comisia Oceanului Planetar se alătură chemării pentru un nou acord sub egida Convenției Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării, pentru a proteja biodiversitatea dincolo de jurisdicția națională. Mai puțin de 1% din mările libere sunt protejate în prezent, deci este crucial ca această nouă înțelegere să includă clauze pentru crearea de arii protejate în mările libere.
Propunem, de asemenea, ca o convenție internațională să fie adoptată pentru a stabili răspunderile și despăgubirile ce se impun atât pentru pierderile economice, cât și pentru distrugerile ecologice cauzate de explorarea în larg a petrolului și gazelor, care ar trebui să fie mereu subiect al protocoalelor reglementate juridic privind siguranța.
În ciuda pescuitului masiv, o mână de țări –SUA, Japonia și China, dar și UE – susțin artificial pescuitul industrial în mările libere. Fără subvenții, pescuitul în aceste mări nu ar fi viabil din punct de vedere financiar. Propunem ca subvențiile să fie limitate imediat și eliminate în următorii cinci ani, iar țările să fie transparente total cu privire la modul cum alocă aceste ajutoare pentru pescari, pentru că 60% din alocări încurajează direct practicile nesustenabile.
Mai mult, pentru a elimina pescuitul ilegal, care pur și simplu golește oceanul de viață marină, solicităm ca toate vasele de pescuit să aibă numere obligatorii de identificare și să fie monitorizate, plus o interzicere totală a transbordării pe mare. Prin închiderea acestor breșe, vom închide în sfârșit porturile și piețele noastre în privința peștelui obținut ilegal. Un Consiliu pentru Responsabilitate pe Oceanul Planetar, independent (a cărui creare o propunem de asemenea), ar trebui să monitorizeze progresele făcute pe toate fronturile.
În cinci ani, dacă declinul oceanelor continuă și nu vor fi fost implementate măsuri adecvate de prevenire, comunitatea internațională ar trebui să ia în considerare transformarea mării libere – cu excepția acelor arii unde deja au acționat organizații regionale de management al pescuitului – într-o zonă de regenerare unde pescuitul industrial este interzis.
Putem inversa procesul de degradare a oceanelor și putem transforma ciclul declinului într-un ciclu al reînnoirii. Știm ce trebuie făcut pentru a restabili sănătatea oceanelor, dar nu o putem face singuri. Schimbarea presupune voință politică și eforturi comune din partea guvernelor, a oamenilor de afaceri și a societății civile. Se poate și trebuie să fie realizată.
Alăturați-vă misiunii noastre la http://missionocean.me. Timpul pentru acțiune este acum. Dacă nu răspundem cu o guvernare puternică și uneltele necesare pentru a impune reguli, pescuitul ilegal va continua fără milă și fără nici o reținere, nu vor fi impuse standarde internaționale de siguranță pentru forajul de petrol și gaz pe fundul mărilor, iar poluarea cu plastic și echipamente de pescuit abandonate va continua. Cu cât oceanul planetar se luptă pentru viață, cu atât mai mult copiii noștri și generațiile viitoare se vor lupta pentru a lor.
Andrés Velasco, fost ministru de Finanțe al statului Chile, este profesor invitat la Columbia University.
Copyright: Project Syndicate, 2014.
www.project-syndicate.org
