Marti dupa-amiaza, bulgaroaica Rumiana Jeleva raspundea, din ce in ce mai stanjenita, intrebarilor precise pe care i le puneau membrii Comisiei europene de dezvoltare si ajutor umanitar, in cadrul audierilor pentru confirmarea noii echipe de comisari europeni. De la un moment dat, ea s-a hotarat sa minta cu sange rece, respingand acuzatiile ca inca din 2007, pe cand deja era deputat european, iar apoi ministru de Externe al tarii sale, se mentinuse in situatia ilegala de conflict de interese. Jeleva a continuat sa detina pana la sfarsitul lunii aprilie anul trecut 60 de procente din actiunile unei firme de consultanta, cum o dovedesc chiar fotocopiile dupa registrul comercial bulgar puse la dispozitia membrilor comisiei de o alta bulgaroaica. Era o ilegalitate in primul rand fata de legile bulgare, de care aleasa poporului nu se sinchisise catusi de putin. Se intelege ca o asemenea nonsalanta incalcare a unor legi nu pleda pentru confirmarea ei in fruntea unui sector european de activitate care urmeaza sa vehiculeze sume importante. Luata de patosul propriilor minciuni, candidata le-a lansat membrilor comisiei invitatia sa mearga cu ea in Bulgaria, sa se convinga la fata locului ca ea nu mai este proprietara vreunei firme. Sau ca altele la care se presupune ca ar fi consultanta nici nu exista!
Interesanta invitatie, daca nu luam in seama grosolania argumentului! Un fel de a zice: trebuie sa traiti in Bulgaria pentru a vedea ca ceea ce voua de la Bruxelles vi se pare incompatibil cu legea si cu deontologia de inalt functionar public nu e chiar asa de grav. Caci acolo o firma poate functiona fara sa functioneze, iar alesii publici pot fi proprietari indirecti ai unor firme ce fac afaceri grase cu statul, fara sa existe totusi pe hartie sau in declaratiile lor de avere ca patroni sau afaceristi. Oare mai cunoastem noi vreo tara asemanatoare?
Jeleva a avut un reflex de aparare greu de explicat pentru cineva care nu s-a nascut in logica polivalenta balcanica. Ea s-a refugiat instinctiv in lumea postcomunista a bunului-plac, cea pe care au pus mana hraparetii noului tip de capitalism care de vreo doua decenii reinterpreteaza cum vor ei realitatea si falsifica grosolan bazele democratiei. Intr-o astfel de lume nu poti fi prins cu ocaua mica. Intrucat ocaua mica, cea mijlocie si cea mare sunt deopotriva de legale, depinde doar de puterea financiara si de reteaua care te protejeaza ca sa-ti poti impune propria masura. Iar viitorul comisar, despre care nu se stie daca va primi totusi validarea, este bine protejat in sistemul mafiot bulgar. Asa reiese si dintr-un articol publicat nu demult in cotidianul german Die Welt sub un titlu care spune totul – "Sotia unui gangster, la Comisia europeana?".
Caci Jeleva este casatorita cu un om de afaceri ale carui interese intra adanc in mediile de afaceri rusesti. si care, dupa toate probabilitatile, este unul dintre stalpii acelei mafii bulgaresti ce controleaza majoritatea retelelor de coruptie, in cel mai corupt stat din comunitatea europeana. Bulgarii se resemnasera cu ideea ca ministrul lor de Externe este sotia unui om din lumea interlopa internationala. Poate ei au crezut chiar sincer ca aceeasi unitate de masura functioneaza si in restul Europei cand e vorba de afaceri, interese, familie, castiguri, avantaje si profituri grase de pe urma institutiilor. Iata insa ca, brusc, Uniunea Europeana realizeaza mai bine primejdia in care a intrat. Nu era destul ca s-a multumit sa avertizeze cu blandete Bulgaria pentru coruptie, Romania pentru nefunctionarea justitiei, Ungaria pentru nationalism si asa mai departe. Trebuia sa puna conditii mai restrictive la intrare, clar enumerate. La ora cand Tratatul de la Lisabona intra in functie, multe din fostele tari comuniste nu au absorbit democratia si nu reusesc sa faca sa functioneze statul de drept, chiar daca eforturile lor de modernizare sunt reale. Va adopta Europa doua viteze intr-un moment cand are nevoie de omogenitate? Echipa lui Barroso porneste cu stangul, iar procesul extinderii pare compromis, chiar daca liderii europeni de la Bruxelles incearca sa dedramatizeze acest episod. Iar daca tarile codase la capitolul institutiilor democratice vor fi lasate in urma, oare mai este posibila o constructie europeana capabila sa reziste realmente problemelor globalizarii? Sa ne imaginam o clipa ce credibilitate ar avea, sa zicem, comisarul pentru Comert Exterior al Uniunii daca in propria familie ar exista si o activitate de export privata…
In logica corupta, cea care functioneaza inca la Bucuresti, la Sofia, dar si la Vilnius sau la Budapesta, se inchide un ochi, cand nu se inchide si cel de-al doilea. Iar Jeleva are tupeu si prinde curaj in esafodajul ei de minciuni, fiindca in neoliberalismul postcomunist care a produs-o functioneaza o singura lege. Trebuie sa te bati ca sa-ti impui propriul adevar. Nu exista legi, adevar, reguli sau principii sa functioneze prin forta traditiei sau prin consensul democratic. Forta banului si forta clanului stabilesc legea. Aceasta este prapastia dintre cele doua zone ale Uniunii Europene. Ea devine tot mai vizibila pe masura ce noi responsabilitati le sunt incredintate nou-venitilor. Speranta pioasa ne indeamna sa credem ca modul de functionare a democratiilor traditionale, chiar daca imperfect, va influenta, pana la urma, nu doar institutiile din tarile recent integrate, dar va provoca si modificari profunde de mentalitate, de civilizatie in aceste tari deformate de dictatura comunista. (De subliniat, in paranteza, observatia justa a unui ziarist de la "Le Figaro", care, intr-un recent reportaj despre Romania, deplangea disparitia clasei mijlocii in intregul fost lagar comunist, inlocuita acum cu o populatie "abrutizata, mereu neincrezatoare", victima a populismelor ieftine, a subculturii si din nou refractara la dialogul cu alte civilizatii.) Dar, in cea mai pesimista varianta, e de presupus ca se vor produce violente ciocniri de interese in interiorul Uniunii cand oligarhiile incontrolabile din aceste democratii precare vor incerca sa se impuna.
