Fanii europeni ai lui Obama au ramas consternati sa auda ca eroul lor crede ca in Austria se vorbeste… austriaca!… Raspunzand la Strasbourg intrebarii puse de un reporter austriac, Obama s-a scuzat ca nu ii poate spune un anumit termen pe limba austriaca. Intreaga sala de presa a cascat gura incremenita. E ca si cum, dupa ce ne obisnuiseram cu ignoranta abisala a lui Bush, ignoranta brusc incontestabila a lui Obama ar parea acum a fi nelalocul ei. La urma urmei, Bush putea vorbi netulburat despre "kosovarieni" si "grecieni" ("grecians", intr-unul dintre discursurile sale colocvial-incalcite), nimeni nu se mai scandaliza, intrucat Bush era imun la indignarea simplilor umani. Bush ar fi putut foarte bine sa intrebe pe cineva daca vorbeste belgiana, elvetiana sau australiana. Dar Obama? Tocmai el?
Din pacate insa, Obama arata goluri in educatie mult mai nelinistitoare decat cele legate de harta lingvistica a Europei. Intr-un interviu acordat in timpul campaniei sale electorale, viitorul presedinte explica faptul ca trupele americane din Afganistan nu au la indemana suficient de multi traducatori prin faptul ca respectivii traducatori sunt folositi actualmente in Irak, unde e mare nevoie de ei… parand a fi convins ca in Afganistan se vorbeste araba sau cel putin niste dialecte arabe. Aici nu mai e vorba de o simpla scapare anecdotica precum in cazul idiomului presupus a se vorbi in Austria. E vorba de absenta unor cunostinte elementare din pregatirea celui mai puternic om de pe planeta, care a promis ca va repara ruptura dintre Occident si lumea musulmana. Aceeasi ignoranta se intalneste, din pacate, la toate esaloanele armatei americane trimise in Orient cu misiunea de a combate teroarea (iar intr-o vreme, cu cea aditionala de a "democratiza" regiunea).
In Afganistan, majoritatea militarilor americani pe care i-am intervievat intre 2002 si 2005 nu pareau a face vreo distinctie intre arabi si afgani, de unde se poate deduce ca ei nu stiau nici ca arabii reprezinta doar o minoritate printre musulmanii planetei. Nimeni in Afganistan nu vorbeste araba, cu exceptia celor care au urmat intensive studii coranice, aceeasi fiind situatia si in Iran, Turcia, Pakistan etc. Ignoranta de acest tip nu le este insa proprie doar americanilor. Tot in Afganistan, am fost rugat de un ofiter roman din grupul celor incartiruiti in Kabul sa ii spun "unde se afla cea mai apropiata moschee turceasca". Cand i-am raspuns mirat ca nu cred ca in Kabul sa existe vreo moschee turceasca, m-a privit ca pe un lunatic si cu un gest larg mi-a aratat de la fereastra toate minaretele care se iteau dintre ruinele orasului.
Am inteles atunci ca bunul om era convins ca afganii sunt un fel de turci. Musulmanii sunt intotdeauna extrem de surprinsi sau iritati cand descopera ca multi occidentali isi inchipuie ca termenii de arab, musulman, turc, iranian ar fi un soi de sinonime care pot fi folosite de-a valma, ca si cum ar fi intersanjabile. Iritare cel putin la fel de mare pe cat e a noastra cand auzim pe cineva confundand Bucurestiul cu Budapesta (sau Bratislava), sau pe cat e iritarea slovacilor si slovenilor cand descopera ca sunt confundati cu dezinvoltura. Atunci insa cand mai-marii lumii dau dovada unei asemenea dezinvolturi, consecintele pot fi dramatice, atat pentru respectivii "arabi" sau "austrieci", cat si pentru militarii trimisi sa-i democratizeze.
